CAINELE LATRAND
— Am, am instinct de caine:
Sa latru pana maine;
Vroi sa raspund menirii de caine credincios.
Cei buni pe langa mine pot trece-n buna pace,
Iar cei rai sa se teama! Eu am cu ei a face,
La ei dau furios,
Am, am, am drit de caine
Sa-i latru pana maine.
Asa batea-ntr-o noapte in targ la negustor
Un caine pazitor.
— Ma mir — ii zise oaia tot de la acea casa —
Cum nu urasti latrand,
Cand lumii nici nu-i pasa
De-un caine hamaind
Si cum poti tu alege
Pe rai din acei buni?
— Pot, cainele raspunse, eu am instinct, am lege
De-a nu spune minciuni.
Vezi ist trecator simplu ce merge cu pas mare,
Statornic, asezat;
El este bun, isi cata de drum cu nepasare
Si trece nelatrat.
Dar iata, un rau vine; vezi-l cum tot pandeste,
Se trage-ncetisor,
In gandu-i furtisaguri, pradari inchipuieste,
E gata de-orice crima, e gata de omor.
O! am sa-l latru tare,
Am sa-l veghesc la lume spre pilda, spre-nfruntare,
Si in ograda noastra un pas
Nu am sa-l las!
Imi azvarle o paine,
Vrea sa ma-ademeneasca pornit de cuget rau:
Ii dispretuiesc harul, am, am sa bat mereu.
Atunci stapanul casei a alergat la caine,
De care avu noroc,
Caci raul era gata sa-l prade dandu-i foc;
El netezi dulaul si-i zise: “Ar fi bine
La-ndatoriri in parte sa fim noi toti ca tine.”
Autor: Povesti
Poezia CAINELE LATRAND de Povesti
|
