CALUL SI MAGARUL
Pastorul unor oi, pe langa turma sa
Avea un cal si un magar.
Din intamplare el gaseste o harsa,
Cusuta tot in fir si in margaritar.
Harsaua, precum stiu acei ce merg calare,
Se cade calului spre infrumusetare.
Pastorul insa-au socotit
Ca calul e destul de fire-mpodobit
Si au gasit cu cale,
Stapan fiind pe ale sale,
Sa puie pe magar harsaua delicata.
Dar au iesit in fapta
Ca prostul de magar, nesocotind ce poarta
Si nedeprins a fi-mbracat,
Cu scumpa lui harsa in bahna au intrat;
S-au tavalit, s-au racorit
Si chiar ca un magar de glod plin au iesit.
Din fabula e lamurit,
Cum ca pastorul au gresit,
Iar el o da la intamplare.
Eu insa socotesc: ca calul, desi are
Narav de tavalit cand este asudat,
Dar nu se baga-n glod, si cum s-au ridicat
Indata de pe el tot colbu-i scuturat.
Autor: Povesti
Poezia CALUL SI MAGARUL de Povesti
|
