CANELE ORBULUI
Din amara und-a marei iesa-o raza sc`nteioasa
Ce-n coloruri vii lucit-au preste muntele inalt.
Steaua zilei se rena=te =i lumina-i amoroasa
Orizonului da via a, florilor placutul smal ;
Raza ei patrunde codrii, prin bordeiuri se coboara.
Face templu sa serbeza cultul sf`nt religios;
Vulturul, cel pe sub nouri, preste turnuri sume zboara,
Tintind soarele, ureaza fa a discului focos!
Dar la u=a-acelui templu un orb singur se gase=te,
Ascult`nd vuietul zilei =-orice pas de trecatori;
Gura-i murmura o ruga ce ad`nc te umile=te,
Si-ntr-o noapte nesf`r=ita pa=ind e ratacitori.
Dar, vai, cesta nu-i tuneric-unei nop i posomor`te
Ce in inima di=teapta misticoasele placeri,
Care tristele de=erturi de a lunei raze-umbrite
Le-umple de-a melancoliei suvenire =i dureri.
Asta-i noaptea eternita ei, un ad`nc nepriceput,
Unde-amorului privire niciodata au strabatut.
Tu ce na=terea- i rapira ochii, triste os`ndite,
Razele dulci a luminei pentru tine nu-s urzite,
Nici placeri... strein e ie acel foc fermecatori
Ce in loc de fericire inso esc pre muritori,
Nici, aleu, pre l`nga tine la ul lor nu se intinde,
Si c`nd nobila sim ire pre vrun om duios cuprinde,
Sim in m`na ta tributul cuvenit unui sarman,
I i arunca-o catatura =-a lui m`na vre un ban.
Tu nu-i vezi ghe osul suflet, dar despre ul i i ram`ne,
S-aspra soarta i s-alina de-un prieten, de-al tau c`ne.
C`nd in mijlocul mul imei, pe pam`nt chiar parasit,
N-ascul i alta dec`t glasuri de streini, neauzite,
Atunci c`nele sim indu- i intristarea, prin miite
Chipuri inima- i alina, l`nga tine st`nd lipit.
Este bl`nd, dar cu-ndrazneala, neadormit spre aparare,
Si in urma ostenelei, mai duios in ascultare.
Dulcea, trista lui privire, strigatu-i cel pl`ngeros
Trage-asupra-i catatura trecatoriului duios;
Si spre a- i cru a durerea ca s-are i nenorocire,
Se t`ra=te pe-a lui urme =i-l opre=te din pa=ire.
De-a sa ruga s-umile=te =i cel mai nepasator
La bordei cu el in urma c`nd te-ntorci inceti=or,
Este plin de bucurie =i prin saltari inmiite
De-a lui vie mul amire inima- i trerasarind,
In al tau s`n de durere afle-un z`mbet renasc`nd!
Nop ile c`nd se coboara delungate, lini=tite,
S-impresoara carul zilei cu-a lor umbre =i taceri,
La picioare- i dormiteaza c`nele ce-ad`nc suspina,
Inc`t voacea lui auzu- i fermec`ndu-l, te alina
Prin a sale visuri care te-u=ureaza de dureri.
Autor: Povesti
Poezia CANELE ORBULUI de Povesti
|
