CAPRA SI IADA
Taranul intre vitisoare
Avea si o caprita.
El o numea lelita,
Ii da adese taricioare.
Si bine o tinea.
Ea insa un narav avea:
De cate ori taranul intra pe zi in casa,
Caprita dupa dansul pe-o lavita sarea,
Apoi si peste masa...
Stapanu-i suferea,
Caci astepta sa vada
Curand, pe langa capra, si o frumoasa iada
(Iar unde omul este pe cale de sporit
Oricare suferinta
O poarta, multumit,
Vanand a lui dorinta.)
Nu dupa multa vreme ieduta se nascu.
De aldamas taranul la crasma petrecu.
Dar cand napoi se-ntoarse,
Vazand cum sare iada de pe bordei pe casa,
El a bufnit de ras,
Si in proverb a zis:
— Caprita sare masa,
Ieduta — casa!
E prea adevarat,
Ca vitiul din nascare
Nu e vindecat,
Si a naturii lege isi are-a ei lucrare,
Iar mie-mi place cand
Aud pe-un fiu cu minte cam astfel rezonand:
“Parintilor viata, respectul, ascultarea
Le sunt dator; dar totusi in fapte nu doresc
A lor deprinderi rele ca fiu sa mostenesc.”
Autor: Povesti
Poezia CAPRA SI IADA de Povesti
|
