CARELE CU OALE

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

O tabara de care mergea la targ cu oale
A unui negutator.
El insusi cu-ngrijire le conducea in cale,
Sperand de Mosi s-adune folos insemnator;
Dar trebuia sa treaca o renumita vale,
La care carausii-ndata ce-au sosit,
Asa s-au sfatuit:
Ca sa pogoare valea, pe rand, incet, cu minte;
Iar carul dupa urma sa faca inainte,
Caci boii ce-l purtau,
Deprinsi fiind si maturi, mai vrednici s-aratau;

Si in adevar, carul mergea incet, ca gandul
Cel incercat de grije si framantat de ani.
Dar o pereche de juncani
A caror venea randul,
Pe boii bine invatati
Ii criticau de moarte:
— Uitati-va, boi laudati!
Vedeti — ziceau — neghiobii, un car nu stiu sa poarte,
Ia uite la Botolan!
Se taraie ca broasca... Ia vezi alde Prian
In jug cum tot se lasa;
Ar vrea din el sa iasa.
O, Doamne! Si ce boi!
Cu ce renume mare!
Mai bine ar cara gunoi,
Sau ar sedea la braga, pe somn si pe mancare...
Ia sa ne vada si pe noi!..
Cu-asa ocari, juncanii pornesc cu carul lor;
Dar greutatea ii apasa;
Ei sa opreasca vor,
Si-n dreapta se cam lasa;
Apoi, de la o culme, la stanga-n loc carmesc,
O culca drept pe fuga, cat le lua piciorul,
Rastoarna oalele... si in rapa se opresc...
Incat negutatorul,
Cu mainile crucise, la harburi se uita
Si foarte greu ofta.
Eu nu stiu cum s-a intamplat,
Tiu mult cu viitorul,
Caci de trecut m-am saturat
Si nu-i pastrez amorul;

Dar vreau s-arat la unii noi,
Cum ei in timpuri grele
La altii vad numai noroi
Si numai fapte rele;
Iar cand s-apuca singuri ei
De trebi, ca oameni grei,
Rastoarna carul drept de rapa
Si tot inca mai tipa.