CASTORII
L`nga-o curte boiereasca, in gradina minunata,
Un castor =-a sa familie traia-n apa cea curata,
De manun i fii =i fiice avea c`te o pareche,
Casa lui era de b`rne, dup-a arei moda veche.
Ostenind cu ghibacie
Si pazind iconomie,
Spre nutre ave-n camara
Tot producturi de la ara:
Frunza, scoar a, nuci =i ghinda,
La pr`nz, cina =i merinda.
Cu aceasta r`nduiala
Traiau fara de sminteala
In duratul foi=or
Acii so i cu fiii lor
Ferici i, d-ar fi urmat
Cu cest metod masurat,
Ce din neam in neam de fire
Li s-au dat spre mo=tenire,
Si-n repaos gios traind,
Mai presus n-ar fi dorind.
Dar o pilda prea straina
De-a lor sistema-i dizbina;
Din apoasa lor camara
Ie=ia adeseori,
Pe racoare, catra sara,
Cu so ia-cel castor,
Si primbl`ndu-se prin lac
Scotea-n aer a lor cap.
Lua aminte =i vedea
Ce la curte se dregea,
C`t-armonie, lumina,
Se la ea prin cea gradina,
Cum prin inflorit parter,
Cu-nva atul guverner,
Tineretul boierin
Dialect vorbea strain.
La aceste lu`nd sama,
A castorului madama
Incepu la so sa zica:
Oare =tii de ce, fra ica,
Firea e deosabita
Intr-un om =i intr-o vita?
Educa ia totdeauna
O preface in mai buna.
Pentru ce din castora=i
Sa nu facem cucona=i?
Frate, sa luam, te rog,
Dupr-a modei reglement,
La copii de pedagog
Pe o vita cu talent!
C`nd in asta sfatuire
Sta sa deie-o hotar`re,
Li s-arata l`nga mal
Veneticul papagal,
Av`nd pene verzi =i mure,
Ce din gros scap`nd afara
Si zbur`nd din ara-n ara,
Dupa multe avanture,
Parca inadins chemat,
Prest-un ram s-au a=ezat.
Si s-arete ca nu-i mult,
Vorovind aice cu sine
Cuvin ele tot streine,
La castori mult au placut,
Ca avea =i o figura
Plina de inva atura.
Castoreasa, cu mirare,
Catr-a ei barbat au zis:
Papagalul mi se pare
Al sau plisc c`nd au deschis
Ca a=a au rasunat
Ca mentorul din palat.
Buna soarte mi-l trimete
Pentru fiii mei =i fete;
Sa luam in casa-ndata
Asta pasare-nva ata!
Ca bun foarte-au fost castorul, a =ti inca sa cuvine,
C`te-i propunea femeia, el la toate zicea: bine!
Inc`t, fara advocat,
Invoiala au urmat
S-un contract s-au iscalit,
Unde chiar s-au lamurit:
Datoria
Si simbria
Celui ce pre fii inva a,
Hotar`ndu-i pe via a
Si o pensie prea buna
De castana =i d-aluna.
Iata curs-acum incepe
In principii sa-l adape
Guvernorul papagal,
Dizvalind a lui moral.
In timp nu indelungat
Pre castori au inva at,
Cu deplina s`rguin a,
Papagalilor =tiin a:
Cum sa salte, sa se str`mbe,
Fara noime-a vorbi limbe,
Capu-ascunde sub aripe,
Cum sa =uiere, sa ipe,
Cum sa de din cap, din coada,
Si mii lucruri de placere
De bun ton =i tot de moda.
Dar nu lunga m`ng`iere
Din metodul inva at
Cii parin i au fost gustat,
Caci indata ce din mici
Au crescut castori voinici,
S-au vazut ca ii o mie
Stiau lucruri frumu=ele,
Numai nu =tiau acele
Ce castorii au sa =tie.
Caci de casnic interes
N-avea gust, nici in ales.
C`nd parin ii s-au trezit,
Au scazut =-au batr`nit,
N-avea cine sa li deie
B`rne pentru-a lor bordeie;
La hambare nime cara
Provizioane de la ara.
Si parin ii cii u=ori
Pentru-aceea-au scapatat,
Ca pre fiii din castori
Papagali au informat.
Autor: Povesti Poezia CASTORII de Povesti
|