Castorul si alte lighioane
de Grigore Alexandrescu
Mai multe lighioane, locuind intr-o vale,
Erau des vatamate de-un iute rau vecin,
Care, iesind cu zgomot din malurile sale,
Strica viziunii, cuiburi, si traiul lor cel lin.
Ele dar se-adunara
Si mult se consultara,
Ce fel ar putea face,
Si prin care mijloace
Stavila ar opune
L-acea inecaciune.
“Frati, zise un castor,
Zidar de soiul lui,
Eu asta socotesc,
De mi-eti da ajutor,
Sa m-apuc sa cladesc
Zid tare de pamant si apei sa-l opui.”
-; “Bravo! bine-ai gandit,
Strigara toti pe loc;
Esti patriot vestit
Si mare dobitoc.”
Castorul incantat,
Far-a mai zabovi,
S-apuca de lucrat,
Dar nu fu ajutat,
Si prea rau izbuti,
Caci raul furios,
De multe ploi umflat,
Izbi s-azvarli jos
Pamantul inaltat.
Atunci ceilalti fugind
Pe mester blestemau
Si toti il defaimau
Zicand: “Ce ticalos,
El a pricinuit
Raul ca a cercat,
In neroada-i dorinta,
Lucru peste putinta;
Eu l-am povatuit
Dar nu m-a ascultat,
Si de aceea noi
Tragem aste nevoi”.
Adeseaori virtutea asa se pretuieste:
Orice nobila fapta, orice dreapta-ncercare,
Pentr u-al multimei bine s-a tarii aparare,
Miseii o defaima, daca nu izbuteste.
Autor: Povesti
Poezia Castorul si alte lighioane de Povesti
|
