CIOBANUL SI MAREA
Un cioban isi pastea oile pe tarmurile unei mari si intamplanduse
atunci sa fie liniste pe mare, el pofti sa calatoreasca pe dansa
ca negutator. Deci se abatu la targuri de-si vandu oile toate si
cumpara curmale, apoi intrand intr-o corabie pleca pe mare ; dar
nu tarziu se starni o furtuna mare de ameninta sa scufunde
corabia. Atunci aruncara in mare toate marfurile din corabie, intre
care si curmalele fostului cioban, si asa de-abia putura scapa cu
sufletele la uscat. Iar dupa ce iesira din corabie, fostul cioban inca
umbla pe tarmurile marii si vazu ca se facu liniste in mare si incepu
a jura tare si a zice:
— Oh, Doamne, cat se vedea de groaznica marea, pana a nu
manca curmalele mele, iar dupa ce le-a mancat, cat se facu de
lina.
Invatatura: Cate nenorociri patimeste omul in viata lui, la
toate
se deprinde si se invata, ca se ispiteste ca argintul prin foc.
Autor: Povesti
Poezia CIOBANUL SI MAREA de Povesti
|
