CLOPOTUL SI LIMBA LUI
Ah, ce soarta infiorata!
Zicea clopotul odata
Catra limba ce-l lovea.
U=or lucru i se pare
A urla fara-ncetare
At`t vuiet =i de ce?
Di ce, nu =tiu, limba-i zice,
Aninatu-m-au aice
Sa- i dau ghionturi nencetat.
Pe fr`nghie-ntreaba, vere,
Ea ma trage cu putere,
De-am lovit, am ascultat.
Clopotul de la fr`nghie
Di se mi=ca vra sa =tie,
Di ce trage cu amar?
Dar fr`nghia rasucita
Zice ca pre ea invita
Insetatul palamar.
Palamarul de-alta parte
Zice: Popa =tie carte
S-a suna m-au r`nduit .
Dar, aleu, de-at`ta sunet,
Gemet, vuiet =i rasunet
Bietul popa-au asurzit.
Di-l intrebi di ce, de unde?
El n-aude, nici raspunde,
Ce din cap semne facea,
Si pre clopot il supune
Vuietul tot sa rasune,
Fara a =ti macar di ce.
Autor: Povesti
Poezia CLOPOTUL SI LIMBA LUI de Povesti
|
