Copilaria

Copilaria este etapa cea mai frumoasa din viata omului.
Cei mari ar da orice pentru a redeveni copii.
Scriitori ca : Ion Creanga, Barbu Stefanescu Delavrancea, Ionel Teodoreanu si Mihai Eminescu au evocat copilaria ca pe un taram al gingasiei, dragostei si fericirii.

Ionel Teodoreanu si-a petrecut copilaria la tara, alaturi de cei dragi.
El asculta vrajit susurul izvoarelor, muzica picaturilor de ploaie, cantecul greierilor, al cucului, concertul broastelor.
Admira florile muticolore, soarele care invaluia natura intr-o lumina de vis.
Vara, cind ploua, asculta ropotul picaturilor si descult, alerga prin apa alaturi de ceilalti copii.
Cu ceilalti tovarasi de joaca, mergea la scadat sau se catarau prin copaci dupa fructe.
Acolo, la tara, aerul era mai curat, iar natura plina de viata.
Primavara admira soarele ce imbraca pomii cu o lumina blanda si florile care aveau parca rasul nevinovat al unui copil.
Toamna admira frunzele muticolore ale copacilor si cardurile de cocoare care se andreptau spre tarile calde.

Eu m-am nascut si am crescut la oras inchisa intre patru pereti, obligata sa nu sar, sa nu fac zgomot, ca sa nu deranjez vecinii.
Dar in inima mea de copil, pastrez amintiri frumoase despre veri si toamne petrecute la tara.
Mi-a placut si imi place si acum acolo, unde revin cu drag de fiecare data. Acolo mi-am facut prieteni cu care m-am jucat sau am hoinarit prin imprejmuiri. Mergeam la garla, jucam paparuda, de-a ascunseala, stateam la soare sa ne jucam cu animalele.
Acolo copii sunt mult mai liberi si mai fericiti, desi nu au confortul de la oras.
Ei se imbolnavesc mai rar, deoarece sunt mai rezistenti, iar aerul nu este poluat.

Cand voi fi mare, imi voi aminti cu drag de copilarie si o sa strig asemenea lui EMINESCU :
„ Astazi chiar de m-as intoarce,
A-ntelege n-o mai pot
Unde esti copilarie,
Cu padurea ta cu tot ?”