COPILUL DIN LEMN DE SCORTISOARA

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Demult, tare demult, intr-un loc nu departe de malul marii, traiau odata trei frati in belsug si bunastare. Ei aveau o matusa si un unchi care o duceau tare greu. Toata averea lor era o coliba si o curticica. Unchiul era un om voinic, vesel si priceput la toate. De la varsta de 20 de ani, muncea pentru cumnatul sau, tatal celor trei feciori, si acasa si la camp. Facuse in viata lui tot felul de treburi si indurase tot felul de lipsuri. Si au trecut ani dupa ani. Tatal baietilor si-a facut casa si acareturi, dar cumnatul a ramas tot cu o coliba si o curti¬cica; acesta manca paine din faina alba, iar cumnatul sau turte din faina neagra. Dupa un timp, batranul a murit, iar cei trei nepoti i-au spus:
- Unchiule, lucreaza acum pentru noi si. astfel nu veti muri de foame tu si matusa. Asa au spus cei trei nepoti si unchiul n-a mai zis nimic.
Si au trecut ani dupa ani. Nepotii si-au cumparat pa¬manturi, dar unchiul nu avea nici un petic de pamant, nepotii imbracau haine de matase, dar unchiul umbla intr-o camasa arsa de soare. In adancul inimii, era mahnit unchiul, dar nu le spunea nimic nepotilor.
Au trecut multi ani, unchiul a imbatranit, parul i-a albit, mainile au inceput sa-i tremure. Acum nepotii nici nu-l mai socoteau unchi si-l priveau doar ca pe o sluga. Dar batranul tacea si rabda. .
Intr-un an, de sarbatoarea lunii* a*La 15 august, cand e luna plina, prietenii si rudele se strang la petrecere afara, sub razele luniii, nepotii s-au pregatit de petrecere: au cumparat fructe si prajituri, au taiat gaini si rate. In ajun de sarbatoare, nepotul cel mai mare i-a spus unchiului:
- Hei, asculta, de sarbatoarea lunii toti petrec in familie. Du-te si tu acasa sa petreci cu matusa!
Cel de-ai doilea nepot a adaugat:
- Asculta ce spune frate-meu! Du-te acasa, pleaca mai repede!
Iar cel de-ai treilea nepot s-a rastit:
- Hei, ti-a dat o zi libera, de ce nu te bucuri?
In dupa-amiaza zilei de 15 august, unchiul s-a intors acasa cu mana goala.
Seara, luna plina se ridicase pe cerul albastru si razele-i albe luminau pamantul.
Cei trei frati au scos masa afara si au incarcat-o cu bunatati: fructe, prajituri, mancare si bautura. Apoi s-au asezat in jurul ei si au inceput sa petreaca. In acest timp, unchiul si matusa iesisera in curticica si stateau pe o pia¬tra. Nu aveau decat o turta de malai si apa rece . . . Ba¬trana se. gandea cum barbatul ei munceste de o viata intreaga la nepoti si acum la batranete n-au nici ce manca, nici ce bea si a inceput sa planga. Batranul a incercat s-o linisteasca.
- La ce-ti foloseste supararea? Nu mai plange! Uite, de dimineata cand am fost pe deal am gasit o para. Hai s-o mancam impreuna!
Batrana a luat para si a asezat-o pe pamantul lumi¬nat de luna, apoi a zis:
- Mananc-o tu! Iar batranul:
- Mai bine mananc-o tu!
Si asa se imbiau unul pe altul, dar nici unul nu se atingea de para.
Deodata, s-a auzit un clinchet de clopotel si amandoi batranii au tresarit, zicandu-si:
- E aproape miezul noptii, cine-o mai trece pe drum acum?
Ting! Ting! s-a auzit din nou clopotelul din ce in ce mai aproape. Clinchetul nu venea nici din partea de rasa¬rit, nici din partea de apus, ci din vazduh. S-au uitat in sus si au vazut un iepuras alb, care a facut o saritura si a ajuns jos. Iepurasul era mai stralucitor decat razele lunii, iar clopotelul de la gatul lui mai stralucitor decat stelele. A inceput sa sara si clopotelul suna, suna... Apoi s-a ridicat pe labutele din spate si s-a uitat la ba¬trani. Batranul l-a intrebat speriat:
- Ai venit din vazduh. Nu esti cumva Iepurasul de Jad din luna?
Iepurasul a dat din cap. Batranul a spus cu mahnire:
- Iepurasule, in casa noastra nu se gaseste nici orez, nici faina, dar daca ti-e foame, ma duc sa-ti tai: niste iarba frageda.
Atunci iepurasul a inceput sa-si miste buzele si a spus:
- Nu vreau nici orez, nici faina, vreau numai sa gust din para asta.
Auzind, cei doi batrani s-au bucurat ca pot sa-i dea si ei ceva si i-au dat-o din toata inima.
Luand para, Iepurasul de Jad a spus bucuros:
- Daca aveti ceva necazuri, cautati-ma la Muntele de Apus! Si din nou s-a ridicat in vazduh si si-a luat zborul spre luna. Luna era tot asa de rotunda, razele ei straluceau tot asa de puternic, dar acum cei doi batrani nu mai erau atat de tristi.
Au mai trecut trei ani. Unchiul imbatranise si mai mult, ii crescuse barba si de-abia mai mergea. Cei trei nepoti s-au sfatuit in taina cum sa scape de el.
Cel mare a spus:
- Dupa cat vad eu, bosorogul asta n-o sa mai poata face nici o treaba.
Cel de-ai doilea a adaugat:
- Asa e, de ce sa mai manance mancarea degeaba?
Iar cel de-al treilea:
- Cel mai bine ar fi sa scapam de el, dar nu stiu ce pricini sa-i gasim!
Nepotul cel mare, veninos, a zis:
- Mie nu-mi vine greu sa-i gasesc pricina. Asteptati si-o sa vedeti! Si a ras sigur de sine.
A doua zi de dimineata, unchiul l-a intrebat, dupa obicei, pe nepotul cel mare:
- Domnule, ce treaba am de facut astazi? Iar nepotul a raspuns:
- Urca-te pe acoperis si ara!
Era limpede ca-s vorbe de batjocura! Ele l-au intristat si l-au indurerat pe batran. Si-a dat seama ce fel de om e nepotul, dar nu si-a pierdut cumpatul, si i-a raspuns linistit:
- Injuga boii si hai sa mergem pe acoperis sa aram! Nepotul s-a rosit si, nemaiavand cum sa-i raspunda, s-a intors si a plecat.
Dupa putin timp, nepotul mijlociu i-a zis batranului:
- Daca nu vrei sa ari pe acoperis, du-te si da la o parte muntele din spatele casei!
Iar acesta i-a raspuns:
- Bine, ma duc, dar hai cu mine sa mi-l ridici in spate! Asa i-a inchis gura batranul si nepotului mijlociu.
Dupa un timp, nepotul cel mic i-a zis:
- Bosorogule, trebuie sa iesi la pensie!
Linistit, batranul i-a raspuns:
- Niciodata nu v-am cerut salariu, atunci cum imi spuneti sa ies in pensie? V-am crescut de cand erati mici si acum, ca am imbatranit, de ce vreti sa scapati de mine?
Oftand, nepotul cel mic a raspuns:
- De ce, de ce, tot nu stii de ce? Fratii mei ti-au dat porunca sa faci o treaba, iar tu ai indraznit sa le poruncesti lor.
Auzind batranul acest neadevar, n-a vrut sa se certe cu nepotul si, suparat foc, s-a intors acasa.
I-a povestit totul batranei, iar aceasta a izbucnit in plans:
- N-avem decat bucatica asta de curte, cum o sa traim de aici incolo?
Batranul, de asemenea, a inceput sa se framante.
Dar tot femeile-s mai descurcarete: batrana si-a amin¬tit de intamplarea de la sarbatoarea lunii, si-a sters lacri¬mile si a zis:
- Iepurasul acela de Jad ne-a spus ca daca avem necazuri sa-l cautam la Muntele de Apus. Du-te acuma si-l cauta, cat mai poti merge.
Batranul si-a facut socoteala si a vazut ca batrana are dreptate, doar nu putea sa stea acasa si sa moara de foame.
A doua zi, batranul a plecat spre Muntele de Apus. S-a urcat pe prima creasta si de acolo a vazut in zare marea albastra; s-a urcat pe cea de-a doua creasta si n-a. mai vazut decat un nor alb; s-a urcat pe cea de-a treia creasta si n-a vazut de jur-imprejur decat munti inalti. A cutreierat astfel munte dupa munte si dupa nu stiu cate zile a ajuns intr-un loc unde nu era suflare de om. Nu mai stia nici in ce luna si nici in ce zi se afla. A poposit intr-o pestera rece ca gheata si a vrut sa se odihneasca; dar, neputand adormi, a pornit-o mai de¬parte. Dupa o bucata de drum, la urechile lui a ajuns murmurul unei ape. Mergand mai departe, a intalnit un rau cu apa limpede ce curgea intre doi munti. Si pe raul acela aluneca o barca iute ca o sageata. Stancile de pe mal erau toate acoperite cu brazi. Tocmai cauta un loc pe unde sa treaca apa, cand l-a izbit un miros de scor¬tisoara. Privind cerul, a vazut cum luna coborase dupa muntele invecinat. Ceata alburie se ridicase de pe munte, norii colorati se invarteau in jurul lunii si asa cum un mar cade intr-o plasa moale, tot asa si luna a cazut in mijlocul cetei si norilor. A inceput sa sufle vantul, norii si ceata s-au imprastiat si muntele invecinat nu s-a mai vazut. Fiecare fir de iarba, fiecare copac era alb si stra¬lucitor; iar dupa norii alburii se ascundeau o multime de palate: Batranul privea si se mira cand s-a auzit strigat de o voce. Uitandu-se imprejur, n-a vazut nici tipenie de om, numai un podet care aparuse deasupra raului. La capul podului era un copac cu crengile incolacite, si de sub copac s-a auzit o voce care l-a strigat din nou: „Vino, vino mai repede!" Batranul s-a frecat la ochi si a mai privit o diata, dar n-a vazut decat o stanca sub crengile copacului si alaturi de ea statea Iepurasul de Jad. Ca si cand ar fi intalnit un prieten vechi, batranul a alergat, plin de bucurie, spre el. Iepurasul tocmai alegea orez. Alaturi de el era o gramajoara de boabe galbene ca aurii!. Vesel, iepurasul i-a spus:
- Stiu care ti-e pasul. N-am nimic sa-ti dau in afara de gramajoara asta de boabe. Ia-o si s-o semeni in pa¬mant!
Batranul, stramtorat, a spus:
- N-am nici macar o palma de pamant!
Iepurasul a inceput sa rada:
- Ia-o, si s-o semeni in curte. Esti de multe zile pe drum si-oi fi obosit. Culca-te si te odihneste sub copacul asta.
Auzind spusele iepurasului, batranul a simtit deodata ca i se face somn. N-a mai apucat sa spuna nici un cu¬vant ca a si adormit adanc. In vis se facea ca petale de flori de scortisoara, ca niste fulgi de zapada, pluteau in jurul lui. Si fiecare petala stralucea ca o raza de luna. Apoi, din arborele de scortisoara a coborat un copil eu fata bucalata si ochii rotunzi, frumos cum nu s-a mai vazut. Batranul a intins mainile catre el si copilul i-a cazut in brate. Atunci s-a trezit. Se facuse ziua si rasarise soarele. Nu se mai afla sub arborele de scortisoara. Ba¬tranul s-a ridicat in capul oaselor. In mana tinea ou ade¬varat ceva. Cand s-a uitat, a vazut ca tinea o bucata de lemn de scortisoara. Si-a amintit de gramajoara de graunte care se afla alaturi de el. Si, desi nu erau decat cateva seminte, batranul stia ca Iepurasul de Jad i le daduse din toata inima. Le-a strans cu grija ca si. cand ar fi fost vorba de cine stie ce comoara si a plecat.
La poalele muntelui era un parau serpuitor. Batranul l-a trecut sarind din piatra in piatra. A plecat mai departe si a mers asa multe zile. A vazut din nou marea albastra, a vazut din nou pescarusii, si dupa putin timp a ajuns acasa. Afland ca nu adusese decat o gramajoara de seminte, batrana i-a spus:
- Le-ai adus asa de departe, hai sa le semanam in curte. Si ai grija sa nu se piarda nici un bob!
Batranul a imprumutat o sapaliga si a inceput sa sape pamantul, iar batrana in urma lui semana boabele. Nu apucasera sa termine de sapat si de semanat ca batrana a dat un strigat de uimire. Uitandu-se, batranul a vazut cum semintele puse in pamant deja incoltisera. Si, vazand cu ochii, plantele cresteau, se inaltau, apoi au dat rod si rodul s-a copt. Atunci batranul a lasat sapaliga si a luat secera, iar batrana a inceput sa bata spicele.
Bateau spicele, semanau boabele, apoi secerau. Dupa cateva zile, casa batranului era plina de boabe si pe vatra lui se rumeneau lipiile. Plini de bucurie, cei doi batrani nu mai duceau grija zilei de maine.
Intr-o zi, dupa ce s-a sculat de la masa, batranul si-a aruncat privirea asupra bucatii de lemn de scortisoara si si-a amintit de visul cu copilul. S-a gandit sa ciopleasca in lemn un copil dupa chipul celui pe care-l vazuse in vis. Zis si facut. A gasit un cutit si a inceput sa ciopleasca. Era foarte indemanatic si dupa cateva zile cioplise un copil cu fata bucalata si ochii mari, rotunzi, frumos cum nu se mai vazuse, care semana ca doua picaturi de apa cu copilul din vis. Batranii l-au indragit foarte mult si i-au dat numele Copilul de Scortisoara. Copilul parca ar fi fost viu: gura parca-i radea tot timpul, iar parul parca-i era ravasit de vant. Deseori, cei doi batrani se gandeau ce bine ar fi daca copilul ar avea viata.
Zilele treceau pline de imbelsugare. Batranii se inzdravenisera. Si, desi cei trei nepoti se purtasera neomeneste, batrana ar fi dorit sa-i vada. Fara sa se sfatuiasca cu mosneagul, s-a imbracat, si-a incarcat cosuletul si a ple¬cat la nepoti. Cum a intrat pe usa, lucru de mirare, ne¬potul cel mare i-a luat cosuletul, nepotul cel mijlociu i-a facut o temenea, nepotul cel mic i-a turnat ceai sa bea. De multi ani nu mai fusese tratata asa de bine in casa nepotilor ei! Dupa ce au stat putin de vorba, le-a daruit tot ce avea in cosulet si a plecat acasa.
Dupa plecarea ei, cei trei frati au inceput sa discute.
Feciorul cel mare a spus:
- Batranul era sarac lipit pamantului. Toata viata lui a muncit pe la altii. La varsta lui nu puteam sa-l tin pe gratis. L-am alungat si credeam c-o sa moara de foame. Dar ce sa vezi? Nu numai ca n-a murit de foame, dar se pare ca s-a imbogatit.
Feciorul mijlociu i-a tinut isonul:
- Asa e, dar cum de s-a imbogatit? Feciorul cel mic insa le-a spus:
- Am auzit ca a plecat odata departe. Inseamna ca neaparat a gasit pe acolo vreo comoara! Sa mergem maine pe la ei si daca au vreo comoara sa facem in asa fel incat sa fie a noastra.
A doua zi, cei trei nepoti au facut o vizita batranilor. Toti trei razand si intrecandu-se in politeturi faceau te¬menele de zor. Batranul n-ar fi voit sa le dea drumul in casa, dar batrana i-a poftit inauntru.
Intrand in casa, le fugeau ochii intr-o parte si in alta. Mare le-a fost mirarea vazand gramezile de boabe care umpleau toata casa. Pe masa au vazut si papusa din lemn de scortisoara. Si atunci s-au repezit toti trei si au inconjurat masa. Si cu cat se uitau, cu atat se dume¬reau ca e vorba de un obiect ciudat. Feciorul cel mare se gandea in sinea lui: „Asta-i precis o comoara". Pandind sa nu-l vada matusa, a intins mana s-o apuce, cand, deodata, papusa s-a ridicat si a spus:
- Ce vreti de la mine de m-ati inconjurat asa?
Batranii au tresarit surprinsi, iar cei trei frati s-au bucurat vazand ca li se adeveresc banuielile: „Am zis noi ca e vorba de vreo minune".
Papusa a spus din nou:
- Ce vreti de la mine de m-ati inconjurat?
Fratele cel mare s-a gandit ca gramezile de boabe au fost facute de papusa. Dar ce si-a zis el? „Ce sa-i cer eu papusii lucruri care n-au prea mare insemnatate? Mie sa-mi dea perle si agate!"
Feciorul mijlociu la fel s-a gandit ca gramezile de boabe au fost aduse de papusa. Dar ce sa ceara el lucruri care n-au cine stie ce valoare? Si atunci a spus:
- Eu vreau jad si margean!
La fel a gandit si feciorul cel mic si a spus:
- Iar eu vreau aur si argint! Miscandu-si buzele, papusa le-a raspuns:
- Pe fundul marii de la rasarit se afla Palatul Dra¬gonului. In Palatul Dragonului, paturile sunt facute din jad, perlele, aurul si argintul acopera pamantul. Duce¬ti-va acolo si luati cat va place.
Intr-un glas, cei trei feciori au intrebat:
- Dar marea e plina de apa. Cum sa ajungem noi la Palatul Dragonului?
Papusa, miscand din nou buzele, le-a raspuns:
- Daca ma luati pe mine in brate n-o sa va inecati si va arat si drumul spre palat.
Fara sa mai tina seama daca batranii incuviinteaza ori nu, cei trei frati au luat papusa in brate si au fugit la marginea marii. Au gasit un Loc pe malul marii unde apa era verde de batea in negru, iar valurile loveau cu furie stancile. Stiau cu totii ca acolo c locul cel mai adanc, dar nici unul nu voia sa fio primul care se arunca.
Atunci, feciorul cel mare a zis:
- Hai sa fiu tot eu primul. Daca am sa vad vreo cale va fac semn cu mana si atunci sa sariti si voi dupa mine. Apoi a luat papusa in brate si a sarit in apa. L-au acope¬rit valurile si l-au tras la fund. Deasupra apei s-au mai vazut pentru o clipa mainile care se agitau. Fratele cei mijlociu si cel mic, crezand ca acesta e semnalul, s-au aruncat degraba si ei in apa, dar ca si fratele lor mai mare au fost inghititi de valuri.
A trecut o zi, au trecut doua, dar nici unul dintre frati nu s-a mai intors, doar papusa din arbore de scortisoara plutea la malul marii. Vazand-o, batranul a pescuit-o, a sters-o de apa si a strans-o la piept ca pe un copil. Atunci faptura din lemn s-a inmuiat dintr-o data si s-a incalzit. Ochii rotunzi s-au deschis si papusa a tusit. Bucuros, ba¬tranul a strigat de doua ori: „Papusa de scortisoara!" Papusa a raspuns: „Tata!" Batranul a dus-o acasa si i-a dat sa manance, iar papusa a mancat si a baut ca orice copil. Si a crescut, devenind un flacau de toata frumu¬setea. Cei trei frati nu s-au mai intors acasa. Dar numii flacaul din lemn de scortisoara stia ca ei nu se vor mai intoarce niciodata.