CORBUL SI VULPEA
Preste ramul unui sorb
S-a=ezasa domnul corb,
Tiind in plisc o bucata
De ca=, ce-o avea furata.
Vulpea, cum l-au mirosit,
Sub acel sorb au venit
Si-n sus caut`nd, i zice:
Buna ziua, venetice!
C`t e=ti m`ndru =i frumos!
Daca viersul cel duios
Ti-i c-a penilor odoare,
Tu-ntreci pe privighitoare.
De m`ndrie ing`mfat,
Corbul pliscul au cascat,
Si vr`nd viersul sa inceapa,
Ca=ul pe pam`nt il scapa.
Atunci vulpea br`nza apuca
Dupa ce o =i imbuca,
Catra corb, spre m`ng`iere,
Zice: En asculta, vere,
Cel ce =tie lingu=ala
Sa indoapa-n socoteala
Celuia care-l asculta.
Asta dauna nu-i prea multa
Pentru-un adevar curat.
Atunci corbul ru=inat
Giura ca minciuni c-acele
Alte da i n-or sa-l in=ele.
Autor: Povesti
Poezia CORBUL SI VULPEA de Povesti
|
