CREDINTA

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Asachi Gheorghe

La Dionis, tiran aprig, pe ascuns a fost intrat
Meros, congiuratul giune, c-un pumnal intre vestminte,
Dar surprins fara de preget viglele l-a ferecat
Si la rege domnitorul l-a condus mai inainte.
Cu urgie ista-ntreaba: Zi-m, pumnarul pentru cine?
De tirani sa scape patria, menit era pentru tine!
Daca a=a, sume e giune, tu pe cruce vei pieri!
Nu cer ca sa-mi ier i via a; din doi unu-avea sa moara;
Ce, de vrei a mele patimi mai mult inca-a prelungi,
Lasa-ma, te rog, trei zile, sa marit p-orfana sora!
Spre credin a dau p-amicul, pana-atuncea pre el inchide;
La termin de nu veni-voi, pre el vei putea ucide!
Atunci regele-n vendeta, sur`z`nd, cu aer lin,
Dupa scurta meditare au raspuns: Ei bine, fie,
Cele care-mi cei trei zile libere i i las deplin,
Dar trec`nd semnalul termin, de pe-acuma sa se =tie
Ca-n cea zi, fara cru are, cu amicul d-inchisoare
Impar i-s-a a voastra soarta, tu-i fi liber, iar el moare!
La amicul Meros vine: Tiranul a triumfat!
Noua victima, pre mine, cu moarte pe cruce cearta,
Pentru ca spre-a patriii paos a-l ucide am cercat.
Insa in a lui trufie inca zile trei imi iarta,
Pan pe sora marita-voi; rog te pune chize= mie;
Giur ca vin sa-mi trag os`nda, sa te scap de-a lui urgie!
Tac`nd il imbra o=aza amicul cel credincios,
Tiranului se supune =i-ntra-n a lui inchisoare;

Cela alt atunci purcede =i in timpul pre ios
Repede asigureaza soarta giunei surioare.
Prin plinirea indatorirei a lui cuget se impaca,
Iute indarat se-ntoarna, ca terminul sa nu treaca.
Deodata varsa ploaie cerul incarcat de nor,
De pe mun i, din r`pi, din lacuri se reped mii de povoaie,
R`urele se fac r`uri, valea s-umple d-unda lor,
Si la punte c`nd agiunge calatorul in nevoie,
Volbura infurieta temelia ei o sapa,
Surpa bolta cea h`ita, ce tun`nda cade-n apa.
Cufundat in rea durere pe mal cura-n gios, in sus,
Ins verunde ochi-ntoarna, a lui voce oriunde suna,
Agiutor chemat n-aduce de pe malul cel opus,
Ca la vad nu-i nici o luntre ca sa-l treaca impreuna,
Nici munteanul nu conduce de la codru a sa pluta,
Ca salbatica cea apa e in mare prefacuta.
In genunchi mizerul cade, l`nga valul intartat,
Pl`nge, roaga =i suspina, m`nele la ceri intinde:
Te rog, Zeule,-nfr`neaza cursul r`ului turbat!
Orele sunt fugatoare =i trecut-au de merinde,
Soarele va sa apuna; de n-agiung pana in sara,
Pentru mine fara culpa bun amicul va sa piara!
Infiorarea a naturei elementele-a sporit.
Fara paos, tot mai tare, val pe val m`na nainte,
Dar mai iute se strecoara clipele necontenit.
Atunci el s-imbarbateaza, pe amic av`nd aminte,
Se arunca-n s`nul apei =i lupt`nd peste masura
Cu bra foarte o dispica =i un zeu de el se-ndura.

Agiung`nd la mal se-nchina geniului scutitor,
A lui pas inaripeaza, c`nd de oameni rai o ceata,
Trec`nd pe la o padure, iese din ascunsul lor,
Il incungiura, l-ataca =i cu furie-nveninata
In potica cea ingusta calea-i cearca a inchide,
Ca sa-l prinda cu odoare, spre a-l prada =i a-l ucide.
De la mine ce se cere, a strigat de fior ,
N-am nimica-n asta lume dec`t via a ticaloasa,
Si-asta inca pana-n sara a da regelul m-am prins .
Smulge arma de la ho ul, =i cu voce furioasa
De amic nu te indura! strig , apoi cu cea maciuga
La pam`nt pe trei i culca, ceialal i se dau la fuga.
Soarele ie=ind din nouri sageteaza al sau foc,
De caldura, d-osteneala, a pa=i el nu mai poate,
Ca genunchii i se-ndoaie, inc`t cade chiar pe loc.
Tu, ce dintre ho i, din ape indurat-ai a ma scoate,
Ori voi-vei ca aice sa fiu prada de vro fiara,
Sa las pe dulce amicul pentru mine ca sa piara?
Deodata-n propiere un placut lin murmuriu
In tacerea cea ad`nca la urechea sa patrunde;
Sta, asculta =-apoi vede dintre st`nci un izvor viu,
Ce varsa in vas de piatra argintoase a lui unde.
Acolo, cu insatare, soarbe, s-uda, se-nviaza,
A lui membre ostenite cu putere racoreaza.
Acum soarele-ntre arbori lunec`nd al sau lucor,
Preste iarba inverzita tindea umbre colosale,
Ce prin forme ingaimate zugraveau icoana lor;
Calatori doi din cetate revineau pe acea cale,
L`nga ii cu repegiune pa=ind, auzi: Se duce,
Pre amic in loc de Meros il intind acum pe cruce .

In a inimei ad`ncul rasunat-au vorba lor,
Con=tiin a, grija il m`na =i-a lui pas inaripeaza.
Turnurile Siracuzei soarele apuitor,
Rasfr`ng`ndu-se prin nouri, aurea cu a lui raze,
C`nd Filostrat, a lui casnic, pre al sau domn neferice
Il int`mpina cu spaima =i cuvinte aceste-i zice:
Indarapt te-ntoarna iute, pre amic nu-i m`ntui,
Deci macar al tau pericol prin o fuga-ndata curma;
Chiar acum pe neferice il incep a-l schingiui,
C-a=teptatu-te-au statornic pana-n ora de pe urma;
A lui credin a-ntemeiata in virtute =i-n onoare
Tiranul prin vorbe amare n-a putut sa i-o oboare .
De-i t`rziu, de n-oi putea-voi ca sa scap p-amicul meu,
Cu el mor, insa credin a nu va ram`ne infr`nta.
Si tiranul cel salbatic n-aibe in cugetul seu
Ca amicului amicul a calcat credin a s`nta;
Preste ambi sa implineasca a lui cruda fardelege,
Dar cunoasca ca viaza amici iii s`nta lege!
Iaca soarele spune, c`nd la poarta a sosit;
Vede crucea a os`ndei in o pia a impl`ntata.
Curioasa d-oameni gloata impregiur a tabar`t,
Pe amic il trag acuma cu o funie incruntata.
Gloata o strabate, striga: Iata-ma-s, eu viu de fa a,
Eu-s acela pentru care el chize= s-a pus cu via a!
Tot poporul se cuprinde de mirare =i de fior,
Ambi amici se-mbra o=eaza, pl`ng de chin, de bucurie;
Nice-un ochi e fara lacrimi l-acest act patrunzator
Si la tiran se rapoarta asta rara duio=ie.
Pre el prinde o sim ire, pana-atunci de tot streina,
Pe amicii ambi-i cheama inaintea lui sa vina.

Indelung pre ii admira, zice: Vi s-a nimerit;
A mea inima se-nvinge; eu chiar vad din asta fapta
Ca credin a nu-i un fantom, ce inalt sim inzeit,
Care de la oameni cere recunoa=terea cea dreapta.
Lua i, rogu-va, de-acuma, sa simt zile mai senine.
In a voastra legatura de al treilea pe mine!