DESPRE RAZBOIUL CU POR
Por se scula cu ostile lui si intampina pe Alexandru: si puse
Por inainte zece mii de lei, iar Alexandru o mie de bivoli si o mie
de tauri; si se lovira leii cu bivolii si se detera intr-o parte, iara
ostile se lovira de fata. Alexandru lovi ostile lui Por de trei parti,
si detera in tampine si in trambite, si se taiara toata
ziua pana
sara, si se dete Por indarat; si pierira acolo indienii patru mii de
mii, si de-ai lui Alexandru zece mii. Iara Por-imparatul daca vazu
cat a fost razboiul de crancen, isi chema boierii lui, si zise:
Olacar—stafeta.
— Oh, dragii mei viteji! Acum ce voi face, ca iata ne baturam
si cu Alexandru, si nu-l puturam birui?
Ei zisera:
— Sa aducem elefanti, sa facem poduri pe ei si sa urcam pe
unul cate douazeci de arcasi si sa-i punem inainte.
Deci pusera cate douazeci de arcasi pe o suta de elefanti, si-i
asezara inainte, si plecara la razboi. Alexandru puse inainte o mie
de camile tot cu clopote, si doua mii de catari tot cu clopote; iara
elefantii se spaimantara de vuiet si sarira inapoi si loveau oastea
lui Por, si se rupsera podurile, si omorara pe toti arcasii. Iara ostile
se lovira de fata si se taiara pana sara si se dete Por inapoi, si
trecu apa Eufratului, si puse tabara acolo si sparsera podurile; si
pierira acolo de-ai lui Por patru mii de mii, si de-ai lui Alexandru
zece mii.
Filon sosi cu oastea lui odihnita, o suta de mii, si aduse si o
suta de mii de camile incarcate de bucate, sa fie de toata treaba
ostilor, si o suta de mii de catari tot cu galbini, si cu taleri, sa dea
ostilor, si-i aduse stema de aur, de la imparateasa lui. Alexandru
se veseli dimpreuna cu toate ostile de sosirea lui Filon, si zise Filon:
— Alexandre-imparate! Nu trebuieste sa stai si sa astepti pe
Por, ca Por cat sta tot gandeste si se pregateste, si vin ostile din
toate partile; ci ma lasa pe mine cu oastea mea cea odihnita sa-l
lovesc cum stiu.
Alexandru zise:
— Dara apa Eufratului cum o vei trece?
Filon raspunse:
— Cum vei vedea imparatia-ta!
Alexandru zise:
— Pas cu Dumnezeu!
Si zise Filon:
— Tot calaretul sa puie cate un pedestras calare dupa el!
Si asa facura. Si pe cand sedea Por la masa sa pranzeasca, Filon
dete in Eufrat cu ostile, repede, iara apa iesi toata pe uscat, si cei
dintai se udara, iara cei dinapoi trecura pe uscat, si lovira pe Por
fiind la masa, fara de veste; si incepura a se taia. Iara Alexandru,
daca vazu asa, facu si el ca si Filon, si trecu apa; si lovira pe Por
de trei parti, si se batura pana sara; si incepura indienii a se risipi,
iara macedonenii a-i goni si a-i taia cum se taie; iara Por pleca a
fugi la India cetate, si plangea cu amar, si graia:
— O, vai de mine! Nevoiasul de mine! Cum puternicii cazura
si neputernicii se ridicara! Cum macedonenii venira spre Darie,
si-l ucisera, si la mine venira si mi se pusera ca scaiul in cap, si
sila mea o sparsera, si nici apa Eufratului nu-i putu opri!
Si se duse Por la cetatea sa, iara Alexandru ii gonea ostile, si
multi pierira si multi prinse vii, si pe toti ii ierta.
Alexandru cazu pe hotarul lui Por, si zise:
— Sa prade tara lui Por!
Iara Por-imparatul trimise carti pe la toate limbile pagane, la
douazeci si patru de limbi, la rasarit:
„Scriu eu, Por-imparatul, la ai mei frati si buni prietini, sanatate!
Si sa stiti ca au venit macedonenii si m-am batut cu ei de trei ori si
ma biruira, si puterea mea sparsera; si va rog, fratilor, sa-mi veniti
intru ajutor, ca de ma vor bate pe mine, nici voi nu veti scapa
dinaintea lor; si sa sariti cat mai curand!“ Limbile, daca auzira
asa, sarira in ajutor si mersera la Por-imparatul cu patru mii de
mii de oameni. Iara Alexandru trimese pe Filon cu carte la Por:
„Scriu eu, Alexandru, imparatul peste toti imparatii, tie, Por-
imparate sanatate! Si sa stii ca capul plecat nu-l prinde sabia
niciodata. Asa tu, inchina-te mie si sa fii in pace, si-ti tine imparatia,
si-mi trimete haraci si oaste pe an; iar de nu vei face asa, noi sa ne
batem amandoi, caci tie nu-ti este mila de indieni, iar mie imi este
mila de macedoneni: caci este si pacat sa moara toti vitejii pentru
noi, ci sa iesim amandoi din tabara singuri, si sa stea ostile pe loc,
pana ne vom bate amandoi, si de ma vei bate, tu vei fi imparat
a
toata lumea, iara de te voi bate, eu voi fi imparat a toata lumea!“
Filon merse sol la Por, si-i zise Por:
— Tu esti Filon?
El raspunse:
— Eu sunt!
Por zise:
— Filon, inchina-te mie, caci de astazi Alexandru ucis este de
mine; iar tu te inchina mie, si sa-ti dau fata mea, si din imparatia
mea jumatate!
Filon zise:
— Nici lumea toata nu ma va desparti de dragostea lui Alexandru!
Por zise:
— Pasa si spune lui Alexandru sa iasa sa ne lovim amandoi
cum a zis el, si sa stea ostile pe loc!
Si merse Filon la Alexandru, si spuse ca Por este gata sa se
loveasca. Alexandru intreba:
— Ce viteaz este Por?
Filon zise:
— Are trupul de cinci coti, dar este putred; iar bun viteaz este;
ci pasa, Alexandre, ca-l vei bate, ca norocul tau mare este si
Dumnezeu Savaot puternic este!
Alexandru ingenunche si se ruga lui Dumnezeu si zise:
— Dumnezeul tuturor Dumnezeilor, cela ce te maresc heruvimii
si serafimii, Savaot Dumnezeu, ajuta-mi astazi impotriva lui Por-
imparatul!
Si isi lua platosa si isi puse coiful in cap, apuca sulita si
incaleca
pe Ducipal, si iesi din mijlocul ostilor. Si se intalni cu Por; si
se
izbira cu sulitele, si se fransera sulitele, si scoasera buzduganele
si se lovira de cate zece ori in cap. Por scoase sabia. Alexandru
statu si grai:
— Por-imparate! Cred ca noi n-am grait asa.
Por statu si zise:
— Cum?
Alexandru zise:
— Sa stea ostile pe loc, pana ne vom bate amandoi.
Por se intoarse inapoi sa certe ostile; iar Alexandru stranse
pe
Ducipal si scoase hangerul si-l lovi subtioara prin incheieturile
platoselor, si-l junghie pe Por, iar Ducipal lua pe calul lui Por cu
gura de cerbice si-l rasturna jos; iar Por cazu de pe cal; si muri
acolo Por-imparatul. Iar indienii daca vazura asa, plecara a fugi,
iar Alexandru a-i goni, si-i taia cum se taie. Si pierira acolo indieni
trei mii de mii, si ceilalti se inchinara lui Alexandru; iar limbile
cele pagane fugira si scapara prin tarile lor.
Pe Por-imparatul il puse Alexandru in caruta lui cea de aur
si-l
duse la cetatea lui in India, cu toate ostile. Iar imparateasa lui
Por iesi inainte, cu zece vladici si cu zece mii de popi, si-si sfasie
imparateasa lui Por contasul pana la pamant, si se despleti,
si cu
zece mii de fete, tot despletite, plangea cu jale mare. Alexandru
porunci de-i pusera lui Por stema in cap si-l asezara in patul de
aur, si-l dusera in cetatea lui, si-l ingropara cu cinste mare, invalit
cu caftan de aur; si se savarsi Por in luna lui iunie in douazeci
si
sapte de zile, in India, in scaunul lui. Si era cetatea lui Por de
patru ori cat bate sageata, si paretii tot poleiti cu aur, si acopera
mantul cu aur si trei sute de stalpi de marmura tot poleiti, si
patru mii de pietre nestimate, de luminau toata noaptea ca soarele,
si alte cate n-am putut scrie, nici n-am vazut nicaierea, si nu va fi
auzit nimenea, nici cu mintea va fi gandit. Si incepura a scoate
vistieriile lui Por, si scoasera o suta de mii de cai hraniti arapesti,
o suta de mii de cai indienesti tot cu toluri de matasa, si scoasera
zece mii de lei tot cu zgarde de aur si douazeci de mii de lei toti
invatati, si douazeci de mii de pardosi, si scoasera zece mii de
sabii ferecate cu aur, si scoasera o suta de mii de blide de aur, si
scoasera o suta de mii de potire de aur, si scoasera o suta de mii
de elefanti, si doua sute de mii de camile, si doua sute de mii de
catari, si o suta de mii de boi injugatori, si douazeci de mii de
soimi si zgriptori, si zece mii de ogari, si cinci mii de case pline
de galbini, si zece mii de case pline de argint. Si sezu Alexandru
acolo un an, si se veselira macedonenii cu indienii ca fratii si dete
imparatia Indiei lui Antioh-voievodul.
Autor: Povesti
Poezia DESPRE RAZBOIUL CU POR de Povesti
|
