DESPRE TARA AMAZOANELOR SI ALTE CUPRINSURI SI ÎMPARATII
Alexandru pleca cu ostile spre tara amazoanelor, si acolo
imparatea o muiere peste muieri, iar barbatii erau afara din cetate,
si robeau ei muierilor, si le luau dijma si dari. Si pe imparateasa
o chema Talistrada. Alexandru trimese sol si scrise carte asa:
„Eu, Alexandru, imparatul peste toti imparatii, scriu tie, impa-
rateasa Talistrada, sanatate! Si sa stii ca am luat imparatia lui Darie
si-a lui Por, si pana la voi am venit cu puterea mea, sa-ti zic tie sa te
inchini mie si sa-mi trimeti haraci si oaste pe an, si sa fii in pace
pe
mosia ta: iar de nu vei vrea sa faci asa, eu voi veni la voi si mult rau
va voi face.“ Talistrada ceti cartea si scrise alta lui Alexandru asa:
„Eu, Talistrada, imparateasa amazoanelor, scriu la marele impa-
rat Alexandru, sanatate! Si sa stii cum ne este viata noastra: noi
avem cetatea in ostrov, si noi muierile in ostrov locuim, iar barbatii
nostri sed afara si lucreaza, si cat agonisesc ei, noi luam; si vin la
noi de sed cu noi treizeci de zile, si atuncea ne maritam si insuram,
si apoi iar se duc la tara; iar eu am oaste cincizeci de mii de muieri
calarete cu sulite, si douazeci de mii de pedestrase cu sageti, si cine
vine la noi, iesim inaintea lor; si ne batem noi cu vrajmasii nostri
si, daca-i biruim, noi ne intoarcem, iar barbatii nostri ies inaintea
noastra si se veselesc. Si acum asa ne pare, sa ne batem cu tine si ce
va da Dumnezeu; si sa ne astepti la podgorie, ca vom iesi la voi cu
razboi!“ Si trimese cartea lui Alexandru.
Alexandru ceti cartea si scrise alta carte Talistradei:
„Eu, Alexandru, imparatul peste toti imparatii, scriu tie, Talistrada,
sanatate! Si sa stii ca am luat toata lumea cu razboi, iar cu voi
de nu ma voi bate, rusine imi va fi; iar de-ti va fi voia sa-ti ramaie
ostrovul si cetatea pustii, si voi sa pieriti toate, voi iesiti la podgorie,
unde ai zis tu.“
Talistrada ceti cartea si scrise alta carte:
„Marelui imparat Alexandru, sanatate! Iti dau stire ca oarecum
intelesei ca te vei bate cu mine; iar eu nu cred ca vrei sa te bati cu
muierile, caci de ma vei bate, nici o cinste nu-ti va fi, iar de te voi
bate eu pe tine, mai mare rusine nu vei fi petrecut nicaierea; ci eu te
rog pe imparatia-ta sa te milostivesti spre noi si sa ne primesti darul
ce ti-am trimes, si iti voi trimete haraci si oaste pe an.“ Si trimese
lui Alexandru plocon o suta de mii de fete frumoase, tot cu haine
rosii si cu cununi de aur pe cap, si tot pe cai albi, si mersera cu
solul lui Alexandru, si se inchinara asa, cat se mirara toti de asa
fete frumoase. Si stateau inaintea lui Alexandru. Iar Potolomei
era glumet si grai lui Alexandru:
— Imparate! Daca nu-mi dai alta imparatie, da-mi aceste fete,
sa le fiu capitan, sa-mi petrec vremea cu ele.
Alexandru rase si zise:
— O, dragul meu Potolomei, nu te voi pune capitan peste ele,
iar de iti trebuie una din ele, ia-ti, ca-ti va ajunge, si-ti va si
ramane, macar ca esti tu voievod!
Deci rasera toti, iar Potolomei grai:
— Imparate! Ma tem ca-ti este mai frica tie decat mie, si ma
tem ca iar le vei trimete intregi inapoi.
Alexandru zise:
— Nu-mi este frica de ele, iar asa imi e voia sa le trimet indarat,
ca noua nu ne trebuiesc fete, ca multe femei vaduvitu-le-am si
cui va trebui afla-si-va jupaneasa si doamna.
Si de aceasta rasera mult craii si boierii; si trimesera fetele
indarat, si dete Alexandru un steag sa-l duca la Talistrada, si
cuvant sa-i trimeata haraci si oaste pe an cate zece mii de calarete.
De acolo merse Alexandru la tara mersilor spre Evimitrie-impa-
ratul. El auzi, si se scula cu ostile lui spre Alexandru, si cu alte
limbi pagane, si facu razboi mare, si batu Alexandru pe Evimitrie,
si-l taiara, si-i sparsera cetatea, si-i pradara tara si-i luara mult
aur si argint, iar limbile cele pagane fugira la munti inalti; iar
Alexandru ii goni, iar limbile intrara in munte si fugira pana
la o
pestera mare. Si ii goni Alexandru cincisprezece zile peste munti,
si se intoarse Alexandru indarat si statu la gura muntelui, si puse
tabara acolo si facu rugaciune catra Dumnezeu, si ingenunche
Alexandru si zise:
— Domnul Dumnezeilor! Cela ce te odihnesti pe heruvimi, si
te maresc serafimii, cela ce ai facut cerul si pamantul, toate
vazutele si nevazutele, Savaot Dumnezeu, rogu-te eu, robul tau,
asculta-ma astazi pe mine pacatosul, caci cu voia ta biruii pe toti
imparatii si toata lumea si acum poci sa zici tu acestor munti sa
vie unul catra altul, sa inchida aceste limbi pagane, sa nu mai
iasa la lume!
Si intr-acel ceas (o, preaminunate Doamne!) venira muntii unul
catra altul, aproape de doisprezece coti, de nu se impreunara. Si
vazu Alexandru voia lui Dumnezeu si multami lui Dumnezeu si
zise ostasilor sa zideasca din munte si pana in munte. Si zidira cu
piatra, si spoira cu cioaie si cu arama, si cu amestecaturi, cat nu
putea arde nici focul, si dinauntru zidira cale de saptesprezece
zile, din afara asijderea, si pusera un clopot mare in varful muntelui,
cu mestesug: si cand batea vantul, el se tragea singur, si
canta foarte tare, si cand veneau limbile sa iasa la lume, ele auzeau
clopotul, si le parea ca este Alexandru acolo, si se temeau si fugeau
indarat la pustie; si se chemau acele limbi: goti, magoti, agar, axos,
divis, xotin, xanarte, xasan, climand, taanii, xeanii, martatin, hohanii,
agramantii, amflig, psoglov, faracii, iarati, sisochia, nichienii
si lescratinii. Si asa se spunea, ca vor iesi acele limbi in zilele lui
Antihrist si se vor inchina lui, si vor fi mancatori de crestini cu
ovreii si cu tiganii cei pagani, si vor manca copiii oamenilor, si
Cioaie — aliaj de arama,zinc, plumb si cositor.
parintii se vor uita cu ochii lor cum ii frig si-i mananca; asa vor
face acele limbi in zilele lui Antihrist, in trei ani.
Alexandru porni cu ostile in tara Mastridului, si intr-acea tara
era o cetate intr-un deal inalt si o tinea o imparateasa, si
avea doi
feciori, pe nume Candusal si Dorit, si amandoi erau crai, unul
domnea Averidul, altul tinea alta tara si muma lor domnea Amastridul;
si acea cetate era minunata, ca nu era nici o cetate ca
aceea in lume, ca era numai din pietre scumpe si nestimate, fara
lut si fara var. Si trimese Cleofila un zugrav bun sa zugraveasca
chipul lui Alexandru, si zugravul aduse imparatesei chipul zugra-
vit, si-l ascunse ea intr-o camara mica. Alexandru merse la Mastrid,
spre feciorul Cleofilei, la Candusal-craiul. Candusal se spaima
nta de Alexandru, si fugi cu totul la muma-sa Cleofila; si-i fu a
trece pe la Evagrid, iar Evagrid-imparat auzi ca fuge Candusal-craiul
si-i iesi inainte cu oaste, si-l batu si-i lua avutia, muierea si o fata.
Iar Candusal fugea si plangea, si se gandi el sa dea prin strajile
lui Alexandru, si dete si-l prinsera strajile, si-l dusera la Alexandru;
iar Alexandru auzi ca aduc pe feciorul Cleofilei, si dupa ce-l dusera
la Alexandru, el chema pe voievozi si puse pe Antioh in scaunul
lui, iar Alexandru sta cu alti voievozi in vorbe; si adusera pe
feciorul Cleofilei, se inchina la Antioh. El intreba:
— Ce om esti, de unde esti si cum te cheama?
El zise:
— Alexandre-imparate! Eu sunt ca omul acela ce fugea de un
leu, si se sui intr-un copac ca sa scape de moarte, iar cand cauta
pe copaci in sus, deasupra lui vazu un sarpe pogorandu-se la el
sa-l manance; si cauta sa fuga in jos si sta leul la radacina copacului;
iar copacul era pe malul unei ape, si vru sa saie in apa, si
vazu in apa un crocodil cascand gura, ca, cum va sari din copac,
sa-l inghita: asa mi se intampla si mie astazi. De frica ta
fugii, si
Evagrid ma lovi, si-mi lua avutia si fata mea, si de el scapai si
prin strajile imparatiei-tale dadui, si ma prinsera, si ma adusera
la imparatia-ta; si sunt feciorul Cleofilei, si ma cheama Candusal.
Alexandru zise:
— De vreme ce ai vazut fata mea nu vei pieri, si-ti voi da pe
Antioh-voievodul cu oaste sa mearga cu tine la Evagrid-imparatul
si-ti vor scoate pe fiii tai, si muierea, si tot ce-ti va fi luat.
Atuncea Candusal saruta picioarele lui Alexandru si zise:
— O, Alexandre-imparate! Pentru aceea te-a pus Dumnezeu
imparat a toata lumea, caci esti milostiv spre gresitii tai!
Alexandru chema pe Antioh si-l invata ca pe o sluga si-i zise:
— Pas, Antiohe, cu acest crai, sa iei oaste o suta de mii, sa te
bati cu Evagrid, si sa iei tara si sa scoti muierea acestui crai, si ce
va fi luat sa-i dea, si daca vei veni, eu te voi mana cu acest crai
sol la muma-sa.
Si se inchinara lui Alexandru si-si luara ziua buna, si luara oaste
si se dusera la Evagrid-imparatul. Iar Evagrid-imparatul ii
iesi
inainte cu oaste, si-l lovi foarte tare, si-l batu Antioh degrab’,
si-i
sparse oastea si-i prada tara, si scoase muierea lui Candusal si
feciorii, si tot ce-i luase Evagrid. Si trimese Candusal muierea la
muma-sa Cleofila si el merse cu Alexandru la tabara, si se inchinara
cu slujba la Antioh, si zise Antioh:
— Pasati acum amandoi la muma-ta, Cleofila-imparateasa, si-i
spuneti sa se inchine mie si sa-mi trimeata haraci si oaste pe an, si
de nu va vrea asa, eu voi veni cu toata sila mea si o voi bate, si-i voi
prada tara, si voi sparge cetatea, si-si va pierde feciorii si scaunul ei!
Si se inchinara si-si luara ziua buna, si se prinse Antioh frate
cu Candusal, si pleca Antioh sol la Cleofila-imparateasa; si mersera
trei zile. Si zise Candusal:
— Frate Antioh! Drept acest loc este o pestera, si zic oamenii
ca se muncesc in ea Dumnezeii elinesti si imparatii.
Antioh zise:
— Rogu-te, frate, spune-mi unde-i, sa ne abatem sa vedem!
Si se abatura si zise Antioh:
— Sa stii, frate, ca voi sa intru in pestera sa vad.
Candusal zise:
— Nu intra, frate, ca nu stii ce se va intampla, ca au intrat
si
altii si n-au mai iesit, si care au iesit inca au iesit nebuni! Nu intra,
frate, rogu-te; ca de ti se va intampla moartea acolo, eu unde voi
scapa de Alexandru? Va zice ca te-am ucis eu.
Antioh raspunse:
— Nu griji tu de asta!
Si intra in pestera, si merse si dete de o lumina frumoasa, si-l
intampinara doi draci ducand un strugure pe o prajina si zisera:
— Vezi ce se afla pe la noi?
Si mai merse inainte si vazu doi draci ducand o gaoace de nuca
intr-o prajina; si mai merse mai inainte, si-i iesira inainte
doua
gadini cu obrazele de lei, si se spaimanta Antioh si se ruga lui
Savaot Dumnezeu, si fu fara frica; si merse mai inainte si vazu pe
Dumnezeii elinesti muncindu-i doi draci, pe Apolon si Amon, si
vazu oameni multi legati, si vazu niste serpi, si sub serpi galceava
multa si urlete mari; si merse mai inainte, si vazu pe Sahnos-
imparatul legat, si zise acesta:
— Eu sunt Sahnos-imparat, ce eram imparat a toata lumea, si
vrusei ca sa merg pana la rai si ma ucisera oamenii salbatici, si
vei fi vazut obrazul meu intr-un stalp de piatra!
Alexandru zise:
— Spune-mi, acei oameni legati ce oameni sunt?
El zise:
— Fost-au toti oameni ca si tine si pentru trufia si marirea lor
ei se muncesc aici pana la al saptelea veac, apoi vor merge la tartar
in veci netrecuti.
Iar Alexandru zise:
— Dara acele gadini cu obrazele de leu, ce sunt acelea?
El zise:
— Aceia au fost domni si boieri nemilostivi, pentru aceea i-a
facut Dumnezeu cu obrazele de leu, si se vor munci in veci.
Si iar intreba Alexandru:
— Iar acolo unde erau serpi multi, ce este acolo?
Sahnos zise:
—Acolo stau sufletele pacatosilor, si se muncesc. Ci mergi,
Alexandre, inainte ca vei vedea si pe socrul tau Darie si pe Por-
imparatul!
Si merse Alexandru inainte si vazu pe Darie legat; si cand il
vazu Darie, incepu a plange si zise:
— O, Alexandre! Au si tu ai venit aici?
El zise:
— N-am venit sa locuiesc cu voi aici, ci sa vad, si iar ma voi
duce de la voi!
Si zise Darie:
— O, preaintelepte Alexandre! Cum iti dete Dumnezeu sa vezi
toate, cele vazute si nevazute. Si spune-mi, fatul meu, cum
locuiesti cu fata mea Ruxandra? Si cum petreci cu persienii? Si
cum cinstesti pe soacra ta?
Alexandru zise:
— Nu te ingriji de vii, ci te ingrijeste de morti, iar fata
ta este
imparateasa a toata lumea si soacra mea imi este mama, iar Persia
petrece cu mine ca si cu tine!
Darie zise:
— Mergi, Alexandre, inainte ca vei gasi pe Por, legat in verigi
de fier.
Si zise Alexandru:
— O, mare Por-imparate, cum te potriveai lui Dumnezeu, iar
acum esti legat in iad.
Iar Por zise:
— Asa se vor munci toti imparatii si domnii pamantului, si tu
sa te pazesti sa nu te potrivesti lui Dumnezeu, ca si tu vei veni aci!
Si de acolo se intoarse si iesi afara, si gasi pe Candusal planga
nd, si daca-l vazu il apuca in brate si-l saruta dulce, si-i zise:
— O, dragul meu Alexandru! Dar cum de zabovisi atata, ca eu
rau ma spaimantai?! Ci multamesc lui Dumnezeu ca esti sanatos.
Si purcesera, si zise Candusal:
— Spune-mi, ce-ai vazut in pestera?
Si raspunse Alexandru:
— Vazui doi draci ducand o nuca intr-un loc si zisera acei draci
ca este munca sufletelor acolo.
Si spuse toate cate vazuse, si mersera si sosira la Cleofila-
imparateasa. Iar ea auzi ca vine sol de la Alexandru cu feciorul ei
Candusal si se impodobi si-si puse stema in cap, care era tot cu
pietre nestimate, si iesi cu boieri si cu vladici, si era acea impara-
teasa frumoasa: si se intampina cu solul si cu fiul sau Candusal,
si daca vazu Alexandru-imparatul pe Cleofila, ii paru ca este
muma-sa Olimpiada, si se sarutara amandoi dulce si merse la
cetate, si descaleca Alexandru de pe cal, si-l ospata intr-acea zi.
Iar a doua zi lua imparateasa pe Alexandru de mana, si-l baga intr-o
casa tot cu aur invalita, si cu margarintar impodobita, si scaunele
tot de aur, si masa de diamant piatra, si pe masa pahare de antrax,
si de smarand, si de safir, si de porfiragda, si de hrisodat si de
cristal, si intr-acea casa curgea o apa mica si dulce ca zaharul, si
frumoasa ca aurul, si-l baga intr-alta casa, si era tot cu pietre
nestimate, si cu margarintar impodobita, si lumina ca soarele. Si
de acolo intrara intr-alta casa, si era cioplita de lemn ce se cheama
ivansa si alt lemn ce se cheama maisapi, si acel lemn nici focul
nu-l arde; si intrara intr-alta casa de lemn de bulica si de ivanit,
si de hiparos, si era pusa in maiestrie, pe niste fuse, si incepura
casele a se invarti si a se sui in sus, si iar a se pogori
in jos; si
daca vazu Alexandru asa, mult se mira si zise:
— Oh, imparateasa, acest lucru ar trebui sa fie la Alexandru-
imparatul.
Ea zise:
— Bine zici, Alexandre, sa fie la tine acest lucru, ci va fi la
mine ca si la tine.
Alexandru zise:
— Nu sunt eu Alexandru, ci ma cheama Antioh.
Imparateasa zise:
— Ce-ti graii eu ca tu esti Alexandru?
Si-l lua de mana si-l baga intr-o casa mica, si acolo era zugravit
chipul lui Alexandru si zise ea:
— Cauta aci de vezi cine e zugravit. Si zise imparateasa:
Alexandre, cum ai vrut intrat-ai! Iar cum vei vrea nu vei iesi.
Iar Alexandru racni ca un leu si-si schimba fata si-si apuca
hangerul, si o lua de mana si zise Alexandru:
— Eu voi iesi de aci sau nu voi iesi, iar tu nu vei mai iesi de
aci; iar eu voi iesi si pe feciorii tai junghia-voi si voi pieri cu ei; si
ostile mele casele tale vor sparge pana in pamant, si tara toata
iti
vor prada.
Iar imparateasa stranse pe Alexandru in brate si zise:
— Nu te teme, nici te spaimanta, ca nu sunt eu asa nebuna
cum ti se pare tie, ca cel ce te va ucide pe tine fi-va dusman a
toata lumea, ca pentru tine sta toata lumea in pace, si capul tau
este peste toate capetele, si un par din capul tau plateste toata
lumea; ci eu voi sa te incerc ca si mama ta Olimpiada, sa nu te
mai faci sol, ca vezi ca se afla oameni de te cunosc; si eu voi sa-
mi fii fecior de astazi inainte, si eu feciorilor mei nu te voi spune,
ci te voi cinsti ca pe un imparat si eu iti voi da haraci pe zece
ani,
si sa aibi viata buna cu feciorii mei!
Atunci Alexandru saruta pe imparateasa si zise:
— Mama sa-mi fii de astazi inainte.
Intr-acest ceas sosi si fiul ei Dorit batut de ostile lui Alexandru;
si scapase singur, si fugise la muma-sa si auzi ca a venit sol de la
Alexandru, Antioh-voievodul, si era manios pe Alexandru si pentru
ca ucisese pe socru-sau Por-imparatul. Cum sosi, incepu a-l cauta
pe sol sa-l taie, si auzi mama-sa de aceasta, si-l inchise pe Alexandru
intr-o casa, si ea iesi afara de se intampina cu fiul ei la
usa,
si-l lua in brate, si-i zise:
— Ei, dragul meu Dorit, nu trebuieste sa tai solii lui Alexandru,
ca el a scos pe muierea fratine-tau si pe coconi din robia lui
Evagrid-imparatul si i-a trimes la mine cu cinste, si cu sol prea
credincios, cu Antioh-voievodul!
El zise:
— Alexandru ucise o suta de mii de oameni, iar tu nu ma lasi
sa ucid pe un om de-ai lui?
Iar muierea lui Candusal alerga la barbatul ei si spuse ca vrea
Dorit sa taie pe sol; si alergara in graba Candusal si gasi pe Dorit cu
sabia scoasa, tiindu-l muma-sa in brate; si-l lovi cu palma peste ochi,
si-i lua sabia din mana, si zise: — Nevrednice! Tu vrei sa tai pe
solul
lui Alexandru, iar el de va apuca sabia, o suta ca tine ii va taia!
Si mult ii sudui; si merse Cleofila si scoase pe Alexandru afara
si-i impaca, si se sarutara, si zise Alexandru:
— De-ar sti Alexandru-imparat ca taie Cleofila solii, n-ar fi
trimes sol la dansa; dar de m-ai fi taiat, tu unde ai fi scapat de
Alexandru? Nici in pantecele maicii tale, nici in toata lumea!
Deci se cinstira, si darui Cleofila lui Alexandru stema ei fara
de pret, si-i dete sabie de iachind-fier, si-i dete o suta de care de
galbini haraci pe zece ani. El nu vru sa ia, iar Cleofila zise:
— Ia-i, ca te vor pricepe feciorii mei! Si-l lua de grumazi si-l
saruta, si zise: Oh, dragul meu Alexandre! Vrere-as sa te aibi bine
cu feciorii mei!
Si iara-l saruta, si trimese feciorii amandoi cu el, si cu haraci
pe zece ani, si-l dusera pana in tabara, si-l intampina
Potolomei
si Filon, si Antioh, si se sarutara dulce, si zisera:
— O, dragul nostru imparat Alexandre! Pentru ce-ti pui capul
pentru un par din cap? Si pentru ce tulburi toata lumea cu capul
tau? Caci pieri-vei in tari straine! Sa nu mai faci aceasta, sa te
mai faci sol.
Iar feciorii Cleofilei vazura pe Alexandru sezand in jet si graira:
— Daca tu esti Alexandru, noi suntem morti astazi!
Alexandru zise:
— Nu veti muri, din pricina mamei voastre Cleofila, si pentru
mintea ei, si pentru cinstea ei; ci va luati haraciul de-l duceti la
muma voastra ca ea mi-a dat zilele astazi.
Si ii cinsti si se intoarsera inapoi, si le dete tarile lor,
si domniile
prin tarile lor, si ei se intoarsera la mama lor Cleofila. Alexandru
facu acolo ospat mare, si se veselira mult si spuse Alexandru ce
vazuse la iad si cate petrecuse la Cleofila, si ce vazuse la dansa.
Autor: Povesti
Poezia DESPRE TARA AMAZOANELOR SI ALTE CUPRINSURI SI ÎMPARATII de Povesti
|
