DOI CÂINI
Un om gatise ospat ca sa cheme pe un prietin al sau sa-l ospateze,
iar cainele omului inca chema pe cainele prietinului, zicand:
— Frate, sa vii la noi sa te ospatezi astazi!
Deci cainele veni cu buna nadejde ca atat de bine va manca si
va bea, incat nici maine sa nu-i fie foame, si asa se bucura
si dadea
cu coada; iar cainele cel de casa ii zise:
— Haide, prietine, vino sa-ti arat cate feluri de bucate facem
astazi si ce ospat gatim.
Si asa mersera ei in plimbare pana la bucatarie si intrand
inlauntru, veseli amandoi, bucatarul ii vazu si apucandu-i
catra
usa ii batu pe amandoi de-i zvanta, iar pe oaspetele acela il
lua
de coada si matura bucataria cu dansul, apoi il arunca pe o
fereastra intr-o rapa. De acolo bietul caine se scula ca vai
de el si
pleca tot poticnindu-se si schelalaind; iar cainii satului se stransera
imprejurul lui si-l intrebau cum s-a ospatat. Si el le spunea:
— Asa de bine am mancat si atat de mult am baut, incat
m-am
imbatat si nici calea pe unde sa merg n-o mai vad.
Invatatura: Sa nu crezi niciodata pe cel ce se lauda ca-ti va
face vreun bine; pana nu vei vedea cu ochii tai.
Autor: Povesti
Poezia DOI CÂINI de Povesti
|
