DOI CAINI
Un caine, de pe neam dulau,
Prielnic, credincios catre stapanul sau,
Odata au vazut
Pe vechiul cunoscut,
Juju, catel tarcat,
Ce din ograda an in curte s-au luat
Si carele acum la o fereastra-n casa,
Sezand pe un covor de cele mai frumoase,
Afara mandru se uita.
— Jujuca: ce mai faci mata?
Intreaba cainele, din coada dand incet.
(Acesta intre caini e semnul de respect.)
— Iti multumesc, mon cher! raspunse lui Juju.
Sunt bine. Dorm, mananc, alerg, ma harjonesc
Si pe saltele moi cand vreau ma tavalesc.
Dar spune-mi: ce faci tu?
— Eu sunt ca purure. Rabd foame, ploaie, ger,
Pazind ograda la boier;
Dorm langa poarta, sau cu caii,
Si de la bucatari ades mananc bataie.
Ba ieri si un fecior trei lovituri mi-au tras,
Pentru ca n-am latrat la vreme si la ceas.
Dar tu, Juju, cu ce-ntamplare
Ai capatat favor asupra-ti asa mare?
Ce slujba la stapan in fapta implinesti?
Fiind atat de mic, in ce te bizuiesti?
— Eu! au raspuns Juju. Ma mir de intrebare!
Eu fac apporte si joc ca omul in picioare!
Din oameni iarasi sunt la soarta in favor,
Pentru ca-n doua labe stiu a-umbla usor
Si fac apporte
Cand pot.
Autor: Povesti
Poezia DOI CAINI de Povesti
|
