DOMNIA ELEFANTULUI
aDupa Slon na voevodstve de I. Kr`lovi
Acel mare =i puternic,
Macar c`t de bun sa fie, nem`ndru =i rabdator,
Insa fiind far’ de minte eu nu-l socotesc de vrednic
Sa fie c`rmuitor;
Caci odata elefantul s-au r`nduit in domnie,
Si macar ca ei, fire=te, au multa in elepciune,
Sunt la trup mari, arato=i
Si v`rto=i,
Insa, lucru de minune,
Ca acest principe-al nostru avea at`ta prostie,
Ca bietele oi =i capre, pl`ng`ndu-se lui odata
Asupra lupilor aprigi ca le jupoaie de piele,
El au inceput indata
A pl`nge de a lor jale,
Si cu m`nie racnind:
?, lupi plini de vicle=uguri! O, t`lhari nelegiui i,
De unde vi s-au dat voie pe oi, capre sa beli i?”
Iar lupii, ingenunchind,
Au zis: ?u te intarta,
O, doamne, maria ta!
Caci insu=i tu ne-ai dat voie, fac`ndu- i mila de noi,
Sa str`ngem cest bir u=or de la varvarele oi,
Lu`nd de fie=tecare numai c`te o pielcica,
Ca sa ne facem cojoace.
Deci aceste toante dobitoace,
Pentru a=a lucru de nimica,
Se jeluiesc mariei tale
Degeaba =i far’ de cale ...
Atunci elefantul zise: ?ravo, voi ave i dreptate,
Daca nu ma in=ela i,
Adica de nu lua i
C`te doua piei de oaie, pentru care str`mbatate,
De voi afla ca o face i, grozav ve i fi pedepsi i.
C`te o pielcica, insa, far’ de grija jupui i;
Si voi, oilor, sa nu mai indrazni i
Cu jalbe sa mai veni i.
Caci a mea mila domneasca str`mbatate nu va face,
Las`nd pe bie ii lupi iarna sa peie far’ de cojoace.”
Autor: Povesti
Poezia DOMNIA ELEFANTULUI de Povesti
|
