DOUA MANCE SI UN COPIL
In vremile trecute o jupaneasa mare
Nascu un fat-frumos.
Copilul cat se poate era de sanatos;
Dar pentru ca sa aiba mai buna cautare,
Cucoana doua mance pe langa dans’ tinea
Si singura-l hranea.
Cu astfel de mijloace credea pe-atunci oricare
Ca pruncul va ajunge un uries sub soare.
El insa deodata traia mai mult sugand,
Caci mancele si muma mi-l indopau pe rand,
Incat dupa o vreme asa il ghiftuise,
Ca copilasul gingas de tot se bolnavise.
Mai-mai era sa moara, dar soarta l-au scutit.
Iar intr-o zi cand muma de-acasa au lipsit,
Lasand femei si mance de cuconas sa cate,
Ca prin un farmec ele se-mprastiara toate,
Si, ramanand copilul in leagan singurel,
Se rasturna din el...
Chiu, tipete prin casa se auzeau de-ndata.
Boierul, suparat,
Veni sa vaza singur pe prunc cu capul spart.
El intr-o plecare pe ganduri afundat,
Rosti asa cuvinte: “Ca mance de prisos,
Oricum, si-n orice stare, n-aduc vreun folos”.
Autor: Povesti
Poezia DOUA MANCE SI UN COPIL de Povesti
|
