Dreptatea leului
de Grigore Alexandrescu
Leul, de multa vreme, ridicase ostire,
Sa se bata cu riga ce se numea Pardos ;
Caci era intre dansii o veche prigonire ,
Si galcevire mare, pentru un mic folos.
Vrea, adica, sa stie
Cui mai mult se cuvine
Sa tie pentr u sine
Un petic de campie
Si un colt de padure, de tot ne-nsemnator,
Ce despartea tinutul si straturile lor.
Acum sange mult curse, si multe luni trecura,
Far-a se putea sti
Cine va bir ui.
Elefantul nasos,
Si bivolul pieptos,
Cu lupul coada-lunga
Multe izbanzi facura.
Fiecare tulpina era plina de sange.
Ici se vedea un taur jumatate mancat;
Langa el un tovaras ce zbiara si il plange;
Colo, un porc salbatic fara doua picioare;
Si mai la vale, vulpea se tavaleste, moare,
Oftand dupa curcanii ce inca i-au scapat!
Iar mai vrednic de jale era viteazul urs,
De doua coarne groase in inima patruns.
Leul, vazand ca lupta nu se mai ispraveste,
Trimise la maimuta, vestita vrajitoare,
Ce spun ca stia multe, si ca proorocea
Intamplarile toate, dupa ce se trecea:
Trimise, zic, la dansa sa-i faca intrebare.
Cum poate sa ajunga sfarsitul ce doreste.
Ea se puse pe ganduri, tusi, apoi raspunse,
Rozand cu multumire darurile aduse:
“Ca sa poata-mparatul lesne sa biruiasca,
Trebuie sa jer tfeasca
Pe acel ce in oaste e decat toti mai tare,
Mai vestit in razboaie, mai vrednic si mai mare.”
Auzind astea leul stranse a sa ostire:
“Lighioanelor! zise, viu sa va dau de stire
Ca astazi din noi unul trebuie sa murim:
Asa va proorocul. Ramane-acum sa stim
Cine este mai tare.
Cat pentr u mine unul, cum vreti... dar mi se pare
Ca nu prea sunt puternic, caci patimesc de tuse.”
Vulpea era aproape: “Ce-are a face! raspunse,
Inaltimea ta esti
Oricat de slab poftesti.”
-; “Dar si puterea noastra
E indestul de proasta“,
Strigara tigrii, ursii, si cu un cuvant toate
Lighioanele-acelea ce erau mai coltate.
“Nu ramane-ndoiala“, le raspunse-mparatul.
Iepurele, sarmanul -; crez ca-l tragea pacatul,
Sau pacate mai multe
De mosii lui facute -;
Veni sa-si dea parerea. Dar toti, cat il zarira,
Asupra-i navalira.
Ia vedeti-l! strigara. Cu buna-ncredintare
El este cel mai tare!
S-ascundea urecheatul, si nu-i placea sa moara
Ca sa ne faca noua bir uinta usoara!
Pe el, copii! Luati-l: el are sa-mplineasca
Ce ne-a zis proorocul din por unca cereasca!”
Cainii atunci sarira
Si-n grab’ ti-l jupuira.
Se afla vreo tara, unde l-asa-ntamplare
Sa se jertfeasca leul? Nici una, mi se pare.
Nu stiu cum se urmeaza, nu pricep cum se poate,
Dar vaz ca cei puternici oriunde au dreptate.
Autor: Povesti
Poezia Dreptatea leului de Povesti
|
