DRUMETII SI CAINII
aDupa Prohojie i sobaki de I. Kr`lovi
Doi prieteni sara la un loc mergea,
Si de-a lor interesuri intre ei vorbea,
Si iata,
Deodata,
De l`nga o poarta,
Un c`ine au latrat,
Dupa care al ii, de prin alte cur i,
Sarind i-au impresurat.
Si a=a erau de mul i,
Ca unul din trecatori o piatra au apucat;
Atunci celalalt au strigat:
?, frate, leapada piatra =i mergi pe drum inainte,
Caci oric`t ne-am bate capul, c`inii nu pot avea minte!
Ce noi sa-i lasam sa latre c`t le-a placea.”
Si adevarat, ca-ndata
Ce drume ii au purces =i nu s-au mai aparat,
Laia de c`ini toata
Au inceput a tacea
Si nu i-au mai suparat.
Acei carii sunt deprin=i sa vorbeasca rau de to i,
Orice vad in ochi hulesc, ca c`nd lor nu le-ar placea,
Insa daca e=ti cu minte, cata- i de treaba c`t po i,
Caci ei oric`t sa te latre, dar, in sf`r=it, vor tacea.
Sau c`nd te latra un c`ine,
Astupa-i gura cu p`ine.
Autor: Povesti
Poezia DRUMETII SI CAINII de Povesti
|
