DUHUL SCORPIONULUI

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Cu mult timp inainte, cand orezul se macina aproape zilnic cu piatra de moara, traia un tanar insuratel. Langa casa lui locuia varul sau care avea doi copii. intr-o zi, flacaul a ajutat-o pe tanara-i nevasta sa duca orezul la moara, apoi a plecat pe deal sa taie iarba. Dupa o bucata de timp, razbindu-l foamea si setea, s-a intors. Apropi¬indu-se de moara, s-a mirat vazand ca magarusul mai invartea roata si peste tot era atata liniste. Bruma de graunte trebuia sa fie macinata de mult, de acum trebuia sa fie si masa gata. Cand a ajuns mai aproape a vazut cum cosul era tot acolo unde-l aruncase, iar grauntele se fa¬cusera pulbere. Roata tot se mai invartea, dar nici umbra de nevasta. Sa fi zis ca a plecat la mama-sa, nu s-ar fi putut sa plece fara sa-i spuna si lui; sa fi zis ca a fugit, n-avea de ce: de cand se luasera nu se certasera niciodata. De ce se gandea, de aia era mai nedumerit. S-a apucat si a deshamat magarul, a strans faina, a plecat acasa, dar nici acasa n-a dat de nevasta. Se mahnise asa de tare ca nu mai avea pofta nici de mancare, nici de bautura. A inceput sa intrebe in stanga si in dreapta, dar nimeni nu-i vazuse nevasta. S-a intors iarasi la moara, a intrat inauntru, a ridicat piatra si a vazut dedesubt o crapatura din care a iesit un scorpion negru de parca era dat cu lac, cu un ac mai mare decat un ci. Atunci a inteles ca acel scorpion ii ucisese nevasta.
In acea clipa, scorpionul s-a repezit la el, dar baiatul, sprinten, s-a ferit in graba. A alergat, a luat secera pe care o lasase langa moara si a lovit cu ea in burta scorpionu¬lui, taindu-i acul. Cand sa mai loveasca o data, scorpio¬nul s-a prefacut intr-un nor negru care s-a ridicat in vaz¬duh. Din mijlocul norului s-a auzit un glas:
- Baiete, baiete, peste trei ani sa te pregatesti ca-ti voi lua viata. infuriat, baiatul a zvarlit secera dupa nor, dar norul a inceput sa se roteasca spre miazanoapte-apus. Uitandu-se in jos, a vazut in piatra de moara o gaura adanca si intunecata unde erau ingramadite lucrurile ne¬vestei lui.
De atunci, baiatul ducea o viata singuratica. Cand se intorcea de la munca nu mai gasea masa pusa si lampa aprinsa, nu mai avea cu cine schimba o vorba. Ascutise secera ca briciul si o purta totdeauna cu el. Asa a tre¬cut mai bine de o jumatate de an, pana ce, intr-o zi, cand se intorcea de pe deal, a vazut o fecioara care statea pe o piatra la marginea drumului si varsa lacrimi amare bocindu-si mama si tata. Baiatul s-a apropiat de fata si a intrebat-o:
- E tarziu, de ce stai aici si plangi? Plangand in continuare, fata i-a raspuns:
- Fratioare, vezi-ti de drum, sunt o biata orfana, am ramas si fara mama si fara tata si nu mai are nici un rost sa traiesc. Si a inceput din nou sa planga.
Baiatul si-a simtit si el ochii umezi. S-a uitat in jur, dar nu se vedea nimeni. Afara se intunecase, lumea in sat dormea. Isi framanta mintea ce sa faca cu fata. Luandu-si inima in dinti, i-a spus:
- Nu mai plange, hai acasa la mine!
Fata si-a sters lacrimile si a plecat cu el.
Ajungand acasa, baiatul s-a gandit ca daca va gazdui fata ii vor iesi tot felul de vorbe. S-a dus alaturi, la varul sau, sa se sfatuiasca. Nevasta acestuia nu se culcase inca si tocmai se caznea sa croiasca niste bonetele pen¬tru cei doi copii ai sai, dar oricum masura, tot nu ieseau doua bonetele dintr-un peticut de material. Baiatul le-a povestit cum a gasit fata pe drum si cum a adus-o acasa. Apoi a zis:
- Vere, daca vrei, vino la mine sa dormim impreuna si trimit fata aici sa doarma cu nevasta ta.
Zis si facut. Baiatul a luat fata si a dus-o acasa la varul sau. Copiii adormisera, dar femeia tot se chinuia cu masuratul. Vazand ca baiatul ii zice acesteia verisoara, a inceput si ea: verisoara-n sus, verisoara-n jos, parca se cunosteau de cand lumea.
Dupa ce au plecat cei doi, fata a zis:
- Verisoara, daca nu te superi, da-mi sa-ti fac eu bonetelele.
A luat foarfeca si din doua taieturi le-a croit, apoi le-a cusut. A mai brodat pe ele cate un bujor. Verisoara nu mai putea de bucurie uitandu-se la ele. In sinea ei se gandea: „Fata asta e frumoasa, e harnica, e priceputa, noroc de cine o va lua de nevasta".
A intrebat-o pe fata:
- Cum ti se pare varul meu? Daca ar fi dupa mine, as zice ca va potriviti. Tu nu mai ai pe nimeni pe lume, lui varu-meu i-a murit nevasta.
Fata a lasat capul in jos si a ingaimat:
- Mi-e teama ca varul dumitale nu ma vrea! Verisoara, bucuroasa ca fata nu e impotriva, a luat-o de mana si i-a zis:
- Fii linistita, vorbesc eu cu el.
A doua zi, cum s-a luminat, verisoara s-a dus la baiat si i-a zis:
- Vere, ti-am gasit o nevasta cum nu se poate mai buna!
Banuind despre ce e vorba, baiatul a intrebat-o:
- Despre ce nevasta vorbesti?
Verisoara ii tot dadea inainte cu laudele. Barbatu-sau, fire care nu se aprindea atat de usor, a incruntat spran¬cenele si a zis:
- Dar nu stim nici de unde vine, nici ce-i cu ea. Sa te insori cu o fata gasita pe drum?
Nevasta-sa nu s-a lasat:
- Ce nevoie are de toate astea? Se vede cat de colo ca e o femeie buna si varul nostru are nevoie de o nevasta care sa-i faca de mancare si sa-i coase hainele. Tu habar nu ai cat de greu e sa traiesti singur .
Barbatu-sau n-a mai avut ce zice, iar baiatul s-a supus.
Baiatul s-a insurat cu fata si o duceau foarte bine. Fata era potolita la vorba si tare harnica. Baiatul era multumit si toata lumea-i vorbea numai de bine. Dupa vechiul obicei, baiatul isi ascutea mereu secera si ziua o purta cu el, iar noaptea dormea cu ea sub perna. Nu se stie din ce motive, nevasta, cum vedea secera, se schimba la fata. intr-o zi a inceput sa planga in fata lui barbatu-sau. Acesta, crezand ca-si plange iarasi parintii, s-a apropiat de ea s-o mangaie, dar fata l-a imbrancit. Baiatul n-a stiut ce sa creada. Fata s-a oprit din plans, si-a sters lacrimile si si-a vazut mai departe de treaba. In aceeasi seara, inainte de culcare, nevasta a zis:
- Cum sa nu fiu suparata, sunt nevasta ta, dar te porti cu mine ca si cu o straina.
Baiatul nu se dumerea despre ce e vorba si a intre¬bat-o:
- De ce crezi treaba asta? Oftand, fata a zis:
- Daca nu vezi in mine o straina, de ce nu te desparti de secera asta nici ziua, nici noaptea?
Baiatul i-a raspuns:
- Port secera spre a ma apara de Duhul Scorpio¬nului.
Fata a izbucnit in ras:
- Dar viteaz mai esti! Despre ce duh tot vorbesti?
Si chiar daca ar fi asa, crezi ca se sperie Duhul Scorpio¬nului de secera ta? Vezi-ti de treaba, barbate, cu nalu¬cile tale!
De atunci, baiatul n-a mai purtat cu el secera, iar nevasta-sa n-a mai plans. Si au trecut cateva luni fericite si linistite. Intr-una din zile, mieroasa, nevasta i-a spus:
- Barbate, inainte de moarte, parintii au mai lasat unele lucruri. Pe cat vad, anul acesta nu ne va fi de ajuns orezul. Ma duc sa vand lucrurile alea si sa mai cumparam macar un mu* a*A paisprezecea parte dintr-un hectari de pamant. A strans prin casa si a plecat.
In ziua aceea, varu-sau se dusese sa culeaga vreascuri. Tocmai se catarase intr-un copac inalt si taie niste usca¬turi. Aruncandu-si ochii in jos, a vazut femeia cum alerga si apoi s-a strecurat in mare graba intr-o pestera. Parandu-i-se ciudat, varul a ramas cu ochii la pestera. A as¬teptat, a asteptat, dar femeia n-a mai iesit. A coborat din copac si tiptil, tiptil, s-a apropiat de pestera. Printr-o crapatura s-a uitat inauntru. S-a speriat asa de rau de ce-a vazut ca i s-a ridicat parul in cap. In pestera se afla un scorpion urias, langa care era o piele verde ca veninul. De frica n-a mai apucat sa stranga vreascurile pe care le taiase, a fugit acasa si i-a spus lui varu-sau tot ce a vazut.
Acesta a luat din nou secera si a inceput s-o ascuta. A doua zi s-a intors si nevasta. A dat banii barbatului, zicandu-i:
- Ai grija ce faci cu banii, nu-i cheltui intr-o singura zi. Tot ce mai aveam acolo am vandut, dar n-am adus decat o parte din bani. Ce-a mai ramas, am sa iau la anul. Apoi s-a apucat zorita de treaba.
Vazand toate acestea, baiatul si-a zis:
- Uite ce nevasta buna am! De unde pana unde sa fie ea Duhul Scorpionului? Si a pus secera bine.
Dupa catva timp i-a spus lui varu-sau:
- Vere, poate ca n-ai vazut bine atunci.
A mai trecut o bucata de. timp. Varu-sau ii purta me¬reu de grija, dar nevasta-sa nu credea nimic:
- Daca ar fi Duhul Scorpionului, asa cum spui tu, n-ar mai trai cu el de atata timp.
Barbatu-sau n-avea chef sa se certe cu ea si doar da¬dea din cap. Dupa putin timp, si-a adus aminte ca scor¬pionul isi schimba pielea la un an o data.
In anul urmator, el a inceput sa se duca mai des dupa vreascuri si de cate ori se ducea dadea tarcoale in jurul pesterii, pana cand, intr-o zi, cand s-a uitat prin crapa¬tura, iarasi a dat de scorpionul cel verde si alaturi de el se afla o alta piele. A rupt-o la fuga spre casa, l-a luat de mana pe varu-sau si l-a dus la pestera. Se lasase in¬tunericul, tot muntele era scufundat in bezna, doar in pestera licarea o lumina. S-a uitat prin crapatura si a vazut ca acea lumina erau ochii scorpionului care luceau ca niste bulgari de foc. Pe burta scorpionului crescuse un alt ac, dar nu atat de mare cat cel pe care-l taiase. A luat un bolovan si a vrut sa-l arunce in scorpion, dar in pes¬tera s-a facut intuneric si n-a mai vazut nimic.
Cand s-a intors acasa, nevasta deja venise si i-a dat iarasi o legatura de bani, vesela si zambitoare, mai mie¬roasa ca oricand. Vazand acestea, baiatul a lasat iarasi se¬cera.
Zilele treceau una dupa alta. Varu-sau pandea tot timpul. Intr-o zi l-a chemat pe baiat la el acasa sa se sfa¬tuiasca. A luat o furca de fier, au inrosit-o in foc si varu-sau l-a trimis sa omoare scorpionul. Dar vazandu-si nevasta dormind, baiatului i s-au inmuiat mainile. Toc¬mai atunci, aceasta s-a trezit si, dand cu ochii de furca inrosita in mainile barbatului, a sarit in sus, s-a rostogolit o data si s-a prefacut in scorpion. Ochii ca doi bul¬gari de foc au inceput sa straluceasca. Baiatului i-a trecut slabiciunea si s-a repezit la scorpion, varand furca in el.
Atunci scorpionul a zis:
- Mai trebuia sa-mi schimb pielea o singura data si-mi crestea la loc acul cel veninos. Mai aveam numai un an si te omoram. Si si-a dat duhul.