ELEFANTUL IN DOMNIE
Cine-i tare si mare,
Dar minte nu prea are,
Nu-i bine, cat de bun la inima sa fie.
Pe elefant l-au pus in codri la domnie,
Si de pe neam ei toti,
De la strabunii sai pana la stranepoti,
Au indestula minte;
Dar este rar acel preafericit parinte
Sa-i iasa buni copiii toti.
Si elefantul meu, oricum era de mare,
A intelegerii n-avea indemanare,
Iar bland si plin de bunatate
Era, cat nu se poate.
Si iata ca la domn au dat bietele oi
O jaloba, zicand ca “lupii rai pe noi
De tot ne jecuiesc”.
— Talharii, varvarii, da cum de indraznesc!
Au zis duiosul domn. Iar lupii se-ndrepta
Si-asa urla:
— Maria ta!
De noi nu te-ndura,
Caci singur ne-ai fost dat porunca asta-iarna
S-avem cu totii blana.
Iar oile parasc, c-asa sunt invatate:
Noi n-am luat mai mult decat pielcea de frate.
— Atata! domnul le raspunde,
Sa stiti ca strambatati la mine nu-ti ascunde,
Va hotarasc de-acum de oaie o pielcica,
Si nici un par mai mult, nimica.
Autor: Povesti
Poezia ELEFANTUL IN DOMNIE de Povesti
|
