EPIGRAME
I
Un osandit la moarte pentr u o vina mare
Ruga pe un prieten sa faca incercare,
Ca unul ce la curte avea multa putere,
De la print sau ministri iertarea lui a cere.
“A! raspunse acela, nu te pot ajuta,
Pentru ca de as face-o, eu te-as compromita.”
II
Celui ce scria ca poezia este
o boala nelecuita
Dar, boala poeziei este nelecuita:
Ai zis si tu-n viata-ti un singur adevar;
Dovada la aceasta e muza-ti cea pocita,
Si versurile tale, care se trag de par.
De-atata vreme lumea isi bate joc de tine,
Si-n loc sa pui silinta a scri ceva mai bine,
Din zi in zi mai tare te vaz ca schiopatezi.
Ce doctor asa mare poate sa se gaseasca,
De a ta nebunie sa te tamaduiasca,
Sau cel putin sa faca in proza sa visezi ?
III
Dlui ****
M-am silit totdeauna sa-mi dobandesc bun nume,
Si prin purtari cinstite sa ma cinstesc in lume,
Fara sa am mandria sa zic c-am izbutit.
Dar de cand luai stire ca tu, s-altii ca tine,
Ma defaimati in obste si vorbiti rau de mine,
Incep sa ma crez singur de ceea ce-am dorit.
IV
Un preot cuvios
Odata spovedea
Un crai religios,
Si astfel ii vorbea:
“Ajuta, domnul meu,
Pe cati saraci gasesti,
Caci chiar pe Dumnezeu
Intr-insii il cinstesti.
Stii ceea ce-a grait
Al lumii ziditor,
Ca cerul e gatit
De mostenire lor.”
- “O! daca e asa, raspunse multumit
Acel spoveduit,
Nici o grija sa n-ai, cuviosia-ta;
Caci bunul Dumnezeu de ma va ajuta,
Eu iti fagaduiesc
Pe toti supusii mei de rai sa-i pregatesc.”
V
In iad, mai deunazi, cativa raposati,
Care in viata treceau de-nvatati,
Dadusera jalba,aratand ca cer
Sa se pedepseasca jupanul Voltaire,
Pentru cate rele de dansii vorbea,
Atunci cand traia.
“Domnilor, striga Voltaire manios,
Jalba ce ati dat este de prisos;
Ce pedeapsa-mi vreti? ce rau imi doriti?
Eu va socoteam destul multumiti,
Cand in Bucuresti, dupa cum v-am spus,
Doi vrajmasi ai mei stiti cum m-au tradus .”
Autor: Povesti
Poezia EPIGRAME de Povesti
|
