EROSTRAT
Era seara =i-ntre nouri soarele s-acufunda,
C`nd din Efes tot poporul de la giocuri se-nturna;
inca de placerea a privele=tei frumoase,
Vorovea despre minunea luptelor mult maiestroase;
Deodata, prin tuneric, ceriu-n giur au scaparat;
Tot poporul sta pe loc
Si-nturn`nd spre Efes ochii, templul cel mai minunat
Il vazu de foc.
Indarapt alearga iute, spariet acel popor,
Ca sa afle d-unde-i focul, ca sa deie agiutor.
Pintre fum, prin calda boare,
Prin sc`nteielor lucoare,
De aproape agiung`nd,
Iata ca au insemnat
Un om repede merg`nd;
Era acesta Erostrat.
Ca turbat de nebunie,
Tinea-n m`na o faclie,
Si prin strigatul cumplit
A sa fapta au vadit.
A poporului, deci, ceata,
De m`nie infocata,
La giude pre el il cheama
Si-os`ndire cere dreapta
Pentru asta cruda fapta;
Erostrat sta fara teama.
Il intreaba ce pacat
L-astfel fapta l-au m`nat?
Cerceteaza daca n-are
Vun cuv`nt de aparare.
Ori din groapa-ntunecata
Furia inveninata
Farmacat-au a sa minte,
Inc`t barbar s-au atins
De at`te lucruri sfinte,
Pe Diana au aprins.
Au darmat a ei icoane,
Pre uite-n milioane,
Templul ei au nimicit,
Ce-i laca= de zei dorit
Si-i misteriul de lege,
Faima Greciei intrege!
Dar Erostrat, nepatruns:
Dede atunci acest raspuns:
Am dorit ca al meu nume
Cunoscut sa fie-n lume;
Iata-mi fapta =i prihana,
De-asta ars-am pe Diana!
Inima-mi de venin plina,
Mintea fara de lumina,
De ambi ie orbit,
Neput`nd sa fac nimic,
Lucrul ce-i de al ii urzit
Hotar`t-am ca sa-l stric.
Vreo mustrare nu imi vine;
Trist Efesul ca sa fie,
Nu cer alt dec`t de mine
Sa vorbeasca =i sa scrie!
Dar giude ul declareaza: O, de rale facator,
Prin virtute sa c`=tiga numele nemuritor!
Cel ce criminale face, de ambi ie indemnat,
Buna faima nu c`=tiga, ce in veci e blestemat;
Vei muri la intuneric, defaimat de-ntreaga lume,
Si epoca viitoare n-a cunoa=te al tau nume!
Autor: Povesti
Poezia EROSTRAT de Povesti
|
