Fata babei si fata mosneagului
Erau odata un mosneag si-o baba; si mosneagul avea o fata, si baba iar o fata.
Fata babei era sluta, lenesa, tafnoasa si rea la inima; dar, pentru ca era
fata mamei, se alinta cum s-alinta cioara-n lat, lasand tot greul pe fata
mosneagului. Fata mosneagului insa era frumoasa, harnica, ascultatoare si
buna la inima. Dumnezeu o impodobise cu toate darurile cele bune si frumoase.
Dar aceasta fata buna era horopsita si de sora cea de scoarta, si de mama cea
vitrega; noroc de la Dumnezeu ca era o fata robace si rabdatoare; caci altfel
ar fi fost vai s-amar de
pielea ei.
Fata mosneagului la deal, fata mosneagului la vale; ea dupa gateje prin padure,
ea cu tabuietul in spate la moara, ea, in sfarsit, in
toate partile dupa treaba. Cat era ziulica de mare, nu-si mai strangea
picioarele; dintr-o parte venea si-n alta se ducea. S-apoi baba si cu odorul de
fiica-sa tot cartitoare si nemultumitoare erau. Pentru baba, fata mosneagului
era piatra de moara in casa; iar fata ei — bu¬suioc de pus la
icoane.
Cand se duceau amandoua fetele in sat la sezatoare seara, fata
mosneagului nu se incurca, ci torcea cate-un ciur plin de fuse; iar
fata babei indruga si ea cu mare ce cate-un fus; s-apoi, cand
veneau amandoua fetele acasa noaptea tarziu, fata babei sarea iute
peste parlaz si zicea fetei mosneagului sa-i dea ciurul cu fusele, ca sa-1
tie pana va sari si ea. Atunci fata babei, vicleana cum era, lua ciurul
si fuga in casa la baba si la mosneag, spunand ca ea a tors acele
fuse. in zadar fata mosneagului spunea in urma ca acela este lucrul
mainilor sale; caci indata o apucau de obraz baba si cu fiica-sa si
trebuia numaidecat sa ramaie pe-a lor. Cand veneau duminica
si sarbatorile, fata babei era impopotata si netezita pe cap, de parc-o
linsesera viteii. Nu era joc, nu era claca in sat la care sa nu se duca
fata babei, iar fata mosneagului era oprita cu asprime de la toate aceste. S-apoi,
cand venea mosneagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umbla melita;
ca fata lui nu asculta, ca-i usernica, ca-i lenesa, ca-i soi rau... ca-i laie,
ca-i balaie; si ca s-o alunge de la casa; s-o trimita la slujba unde stie, ca
nu-i de chip s-o mai tie; pentru ca poate sa innaraveasca si pe fata ei.
Mosneagul, fiind un gura-casca, sau cum iti vrea sa-i
ziceti, se uita in coarnele ei, si ce-i spunea ea sfant era. Din inima,
bietul mosneag poate c-ar fi mai zis cate ceva; dar acum apucase a canta
gaina la casa lui, si cucosul nu mai avea nici o trecere; s-apoi, ia sa-1 fi pus
pacatul sa se intreaca cu dedeochiul; caci baba si cu fiica-sail umplea
de bogdaproste.
intr-una din zile, mosneagul, fiind foarte amarat de cate-i
spunea baba, chema fata si-i zise:
— Draga tatei, iaca ce-mi tot spune ma-ta de tine: ca n-o
asculti, ca esti rea de gura si innaravita si ca nu este de
chip sa mai stai la casa mea; de-aceea du-te si tu incotro
te-a indrepta Dumnezeu, ca sa nu se mai faca atata
galceava la casa asta, din pricina ta. Dar te sfatuiesc, ca un
tata ce-ti sunt, ca, orisiunde te-i duce, sa fii supusa, blajina
si harnica; caci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o: c-a
mai fost si mila parinteasca la mijloc!... dar prin straini,
Dumnezeu stie peste ce soi de samanta de oameni ii da; si
nu ti-or putea rabda cate ti-am rabdat noi.
Atunci biata fata, vazand ca baba si cu fiica-sa voiesc cu orice chip s-o
alunge, saruta mana tata-sau si, cu lacrimi in ochi, porneste in
toata lumea, departandu-se de casa parinteasca fara nici o nadejde de intoarcere!
Si merse ea cat merse pe-un drum, pana ce, din intamplare,
ii iesi inainte o catelusa, bolnava ca vai de capul ei si slaba de-i
numarai coastele; si cum vazu pe fata, ii zise:
— Fata frumoasa si harnica, fie-ti mila de mine si ma
grijeste, ca ti-oi prinde si eu bine vrodata!
Atunci fetei i se facu mila si, luand catelusa, o spala si-o griji foarte
bine. Apoi o lasa acolo si-si cauta de drum, multumita fiind in suflet ca
a putut savarsi o fapta buna.
Nu merse ea tocmai mult, si numai iaca ce vede un par frumos si inflorit,
dar plin de omizi in toate partile. Parul, cum vede pe fata, zice:
— Fata frumoasa si harnica, grijeste-ma si curata-ma de
omizi, ca ti-oi prinde si eu bine vrodata!
Fata, harnica cum era, curata parul de uscaturi si de om¬izi cu mare ingrijire
si apoi se tot duce inainte sa-si caute stapan. Si, mergand
ea mai departe, numai iaca ce vede o fantana malita si parasita.
Fantana atunci zice:
— Fata frumoasa si harnica, ingrijeste-ma, ca ti-oi
prinde si eu bine vrodata!
Fata raneste fantana si-o grijeste foarte bine; apoi o lasa si-si
cauta de drum. Si, tot mergand mai departe, numai iaca ce da de-un cuptor
nelipit si mai-mai sa se risipeasca. Cuptorul, cum vede pe fata, zice:
— Fata frumoasa si harnica, lipeste-ma si grijeste-ma, ca
poate ti-oi prinde si eu bine vrodata!
Fata, care stia ca de facut treaba nu mai cade coada nimanui, isi sufleca
manecile, calca lut si lipi cuptorul, il humui si-1 griji, de-ti era
mai mare dragul sa-1 privesti! Apoi isi spala frumusel mainile de
lut si porni iarasi la drum.
Si mergand ea acum si zi si noapte, nu stiu ce facu, ca se rataci; cu toate
aceste, nu-si pierdu nadejdea in Dum¬nezeu, ci merse tot inainte
pana ce, intr-una din zile, dis-dimineata, trecand printr-un
codru intunecos, da de-o poiana foarte frumoasa, si in poiana vede
o casuta umbrita de niste lozii pletoase; si cand s-apropie de acea casa,
numai iaca o baba intampina pe fata cu blandete si-i zice:
— Da ce cauti prin aceste locuri, copila, si cine esti? —
Cine sa fiu, matusa? Ia, o fata saraca, fara mama si fara
tata, pot zice; numai Cel-de-sus stie cate-am tras de cand mama care
m-a facut a pus mainile pe piept! Stapan caut si, necunoscand
pe nime si umbland din loc in loc, m-am ratacit. Dumnezeu insa
m-a povatuit de-am nimerit la casa d-tale si te rog sa-mi dai salasluire.
— Sarmana fata! zise batrana. Cu adevarat numai Dum¬
nezeu te-a indreptat la mine si te-a scapat de primejdii. Eu
sunt Sfanta Duminica. Slujeste la mine astazi si fii
incredintata ca maine n-ai sa iesi cu mainile goale de la
casa mea.
— Bine, maicuta, dar nu stiu ce trebi am sa fac. — Ia, sa-
mi lai copilasii, care dorm acum, si sa-i hranesti; apoi sa-
mi faci bucate; si, cand m-oi intoarce eu de la biserica, sa le
gasesc nici reci, nici fierbinti, ci cum is mai bune de
mancat.
Si, cum zice, batrana porneste la biserica, iara fata sufleca manecile
si s-apuca de treaba. intai si-ntai face lautoare, apoi iese
afara si incepe a striga:
— Copii, copii, copii! Veniti la mama sa va laie! Si cand
se uita fata, ce sa vada? Ograda se umpluse si padurea
fojgaia de-o multime de balauri si de tot soiul de jivine
mici si mari! insa, tare in credinta si cu nadejdea la Dum¬
nezeu, fata nu se sperie; ci le ia pe cate una si le la si le
ingrijeste cat nu se poate mai bine. Apoi s-apuca de facut
bucate, si cand a venit Sfanta Duminica de la biserica si a
vazut copiii lauti frumos si toate trebile bine facute, s-a
umplut de bucurie; si dupa ce-a sezut la masa, a zis fetei sa
se suie in pod si sa-si aleaga de-acolo o lada, care-a vrea ea,
si sa si-o ia ca simbrie; dar sa n-o deschida pan-acasa, la
tata-sau. Fata se suie in pod si vede acolo o multime de
lazi: unele mai vechi si mai urate, altele mai noi si mai fru-
moase. Ea, insa, nefiind lacoma, s-alege pe cea mai veche si mai urata
dintre toate. Si cand se da cu dansa jos, Sfanta Duminica cam
increteste din sprancene, dar n-are incotro. Ci binecuvanteaza
pe fata, care isi ia lada in spate si se intoarna spre casa
parinteasca cu bucurie, tot pe drumul pe unde venise.
Cand, pe drum, iaca cuptorul grijit de dansa era plin de placinte
crescute si rumenite... Si mananca fata la placinte, si mananca, hat
bine; apoi isi mai ia cateva la drum si porneste.
Cand, mai incolo, numai iaca fantana grijita de dansa
era plina pana-n gura cu apa limpede cum ii lacrima, dulce si rece
cum ii gheata. Si pe colacul fantanii erau doua pa¬hare
de argint, cu care a baut la apa pana s-a racorit. Apoi a luat paharele
cu sine si a pornit inainte.
Si mergand mai departe, iaca parul grijit de dansa era incarcat
de pere, galbene ca ceara, de coapte ce erau, si dulci ca mierea. Parul, vazand
pe fata, si-a plecat crengile-n jos; si ea a mancat la pere si si-a luat
la drum cate i-au trebuit.
De-acolo mergand mai departe, iaca se intalneste si cu catelusa,
care acum era voinica si frumoasa, iara la gat purta o salba de galbeni
pe care a dat-o fetei, ca multumita pentru ca a cautat-o la boala. Si de aici,
fata, tot mergand inainte, a ajuns acasa la tata-sau. Mosneagul, cand
a vazut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi si inima de bucurie. Fata atunci scoate
salba si paharele cele de argint si le da tatane-sau; apoi deschizand
lada impreuna, nenumarate herghelii de cai, cirezi de vite si turme de oi
ies din ea, incat mosneagul pe loc a intinerit, vazand
atatea bogatii! Iara baba a ramas oparita si nu stia ce sa faca de ciuda.
Fata babei atunci si-a luat inima-n dinti si a zis:
— Las , mama, ca nu-i pradata lumea de bogatii; ma duc
sa-ti aduc eu si mai multe.
Si cum zice, porneste cu ciuda, trasnind si plesnind. Merge si ea cat merge,
tot pe acest drum, pe unde fusese fata mosneagului; se intalneste
si ea cu catelusa cea slaba si bolnava; da si ea de parul cel ticsit de omide,
de fantana cea malita si seaca si parasita, de cuptorul cel
nelipit si aproape sa se risipeasca; dar cand o roaga si catelusa, si parul,
si fantana, si cuptorul ca sa ingrijeasca de dansele,
ea le raspundea cu ciuda si in bataie de joc:
— Da cum nu! ? ca nu mi-oi festeli eu manutele tatucutei
si a mamucutei! Multe slugi ati avut ca mine?
Atunci, cu toatele, stiind ca mai usor ar putea capata cineva lapte de la o vaca
stearpa decat sa te indatoreasca o fata alintata si lenesa, au lasat-o
sa-si urmeze drumul in pace si n-au mai cerut de la dansa nici un
ajutor. Si mergand ea tot inainte, a ajuns apoi si ea la Sfanta
Duminica; dar si aici s-a purtat tot hursuz, cu obraznicie si prosteste. in
loc sa faca bucatele bune si potrivite si sa laie copiii Sfintei Duminici cum
i-a laut fata mosneagului de bine, ea i-a oparit pe toti, de tipau si fugeau nebuni
de us¬turime si de durere. Apoi bucatele le-a facut afumate, arse si sleite,
de nu mai era chip sa le poata lua cineva in gura... si cand a venit
Sfanta Duminica de la biserica, si-a pus mainile-n cap de ceea ce-a
gasit acasa. Dar Sfanta Duminica, blanda si ingaduitoare, n-a
vrut sa-si puie min¬tea c-o sturlubatica si c-o lenesa de fata ca aceasta;
ci i-a spus sa se suie in pod, sa-si aleaga de-acolo o lada, care i-a placea,
si sa se duca in plata lui Dumnezeu. Fata atunci s-a suit si si-a ales lada
cea mai noua si mai frumoasa; caci ii
placea sa ia cat de mult si ce-i mai bun si mai frumos, dar sa faca slujba
buna nu-i placea. Apoi, cum se da jos din pod cu lada, nu se mai duce sa-si ia
ziua buna si binecuvantare de la Sfanta Duminica, ci porneste ca de
la o casa pustie si se tot duce inainte; si mergea de-i paraiau
calcaiele, de frica sa nu se razgandeasca Sfanta Duminica sa
porneasca dupa dansa, s-o ajunga si sa-i ieie lada.
Si cand ajunge la cuptor, frumoase placinte erau intr-insul!
Dar cand s-apropie sa ia dintr-insele si sa-si prinda pofta, focul
o arde si nu poate lua. La fantana, asijderea: paharutele de argint,
nu-i vorba, erau, si fantana plina cu apa pana-n gura; dar cand
a vrut fata sa puie mana pe pa¬har si sa ia apa, paharele pe loc s-au
cufundat, apa din fantana intr-o clipa a secat, si fatade sete
s-a uscat!... Cand prin dreptul parului, nu-i vorba, ca parca era batut
cu lopata de pere multe ce avea, dar credeti c-a avut fata parte sa guste vro
una? Nu, caci parul s-a facut de-o mie de ori mai inalt de cum era, de-i
ajunsese crengile in nouri! Si-atunci... scobeste-te, fata babei, in
dinti! Mergand mai inainte, cu catelusa inca s-a intalnit;
salba de galbeni avea si acum la gat; dar cand a vrut fata sa i-o
ia, catelusa a muscat-o de i-a rupt degetele si n-a lasat-o sa puie mana
pe dansa. isi musca fata acum degetelele mamucutei si ale tatucutei
de ciuda si de rusine, dar n-avea ce face. in sfarsit, cu mare ce
a ajuns si ea acasa, la ma-sa, dar si aici nu le-a ticnit bogatia. Caci, deschizand
lada, o multime de balauri au iesit dintr-insa si pe loc au mancat
pe baba, cu fata cu tot, de parca n-au mai fost pe lumea asta, si apoi s-au facut
balaurii nevazuti cu lada cu tot.
Iar mosneagul a ramas linistit din partea babei si avea nenumarate bogatii: el
a maritat pe fiica-sa dupa un om
bun si harnic. Cucosii cantau acum pe stalpii portilor, in prag
si in toate partile; iar gainile nu mai cantau cucoseste la casa mosneagului,
sa mai faca a rau; c-apoi atunci nici zile multe nu mai aveau. Numai atata,
ca mosneagul a ramas plesuv si spetit de mult ce-1 netezise baba pe cap si de
cercat in spatele lui cu cociorva, daca-i copt malaiul.
Autor: Povesti
Poezia Fata babei si fata mosneagului de Povesti
|
