FATA DIN TABLOU
Pe muntele Tin erau doua vai: una se numea Gura-celor-noua-dragoni, iar cealalta
Gura-celor-sapte-dragoni.
In valea ce se numea Gura-celor-noua-dragoni era un sat mare in care traia
o batrana saraca. Ea avea un fecior, pe nume Tien Tai. Acesta crestea
mai voinic decat alti copii si pe fata-i cinstita straluceau doi ochi
foarte vii. La varsta de noua ani, Tien Tai putea sa se catere pe munte
si sa prinda bursuci. La varsta de zece ani avea curajul sa intre in
vizuina lupului. In fiecare dimineata, pleca cu noaptea-n cap pe un munte
indepar¬tat, de unde taia vreascuri pe care le aducea acasa si le
dadea pe orez. Daca o zi nu taia vreascuri, in ziua aceea nu se gasea
de mancare in casa lor. Si pana sa ajunga acolo, trecea peste
stanci piezise si peste punti inalte, trecea prin valea unui rau
cu apa involburata. Odata,. intr-un an, de sarbatori, s-a pornit
o ploaie care a tinut zile in sir. Zilele treceau si ploaia nu mai contenea.
Nemaiasteptand sa se lumineze vremea, Tien Tai si-a aruncat toporul pe
umar, si-a luat cosul si franghia si a plecat pe munte sa taie vreascuri.
Si pentru ca veni vorba de topor, toporul lui fusese facut la un fierar anume
si era de trei ori mai greu decat alte topoare. Tien Tai a trecut valea.
cu apa involburata, s-a catarat pe crestele spalate de ploaie, pe cararile
inguste, si a ajuns la muntele cel mai indepartat, unde a inceput
sa taie vreascuri. Dar n-a apucat sa taie cine stie ce ca s-a pornit vantul
si a inceput din nou ploaia. Si a plouat a plouat pana ce apa a
acoperit toata valea. Dupa ce a stat ploaia, Tien Tai s-a urcat intr-un
copac si a vazut cum va¬lea era tot o apa. Uitandu-se spre drumul
care ducea la casa lui, isi zicea: „Mama ma asteapta in poarta
si poate e in¬grijorata sa nu ma fi luat apa". I-a parut rau
ca nu poate ajunge intr-o clipa la mama lui s-o linisteasca, dar orice
ar fi fost, nu se putea trece peste valurile infuriate care cuprinsesera
toata valea. Si tot gandindu-se el, nu stiu cum s-a facut ca i-a scapat
toporul din mana si a cazut cu zgomot peste o stanca verzuie. Uitandu-se
dupa el, a vazut ca stanca s-a miscat si incet, incet s-a
dat la o parte, apoi pe locul acela a aparut o batrana care a in¬trebat
de trei ori:
- Cine a ciocanit la usa mea?
Tien Tai si-a facut curaj si a sarit din copac spu¬nand:
- Eu am ciocanit la usa ta. Iar batrana l-a intrebat:
- Ce treaba ai de ai ciocanit la usa mea? Tien Tai i-a spus ce avea pe suflet:
- Maicuta, in fiecare zi vin pe muntele acesta sa tai vreascuri, in
fiecare zi trec prin vaile adanci si ma catar pe stancile inalte
si nu ma sperie oboseala. Dar acum m-a tintuit apa aici si sunt ingrijorat
de mama care ma asteapta sa dam vreascurile pe orez. Dar cum sa ma in¬torc
acasa?
Batrana l-a ascultat si apoi s-a aplecat si a ridicat de jos o legatura
de trestie pe care i-a dat-o, spunandu-i:
- Daca te vei aseza pe ea, vei ajunge oriunde te vei gandi. Apoi, batrana
s-a facut nevazuta, iar stanca s-a miscat la locul ei.
Tien Tai s-a asezat pe legatura de trestie si si-a zis: „Intai
sa ma ridic in vazduh". Si cat ai clipi din ochi, s-a ridicat
in vazduh. Apoi a vrut sa coboare si ca un fulg a coborat tot in
locul de unde plecase.
Daca a vazut flacaul, si-a ridicat crosna de vreascuri in spate, s-a asezat
pe legatura de trestie si, mai repede decat vantul, a ajuns acasa.
inainte, abia putea sa urce muntele dupa vreascuri o data pe zi si la
inapoiere era deja noapte. Acum, cu ajutorul legaturii de trestie, se
ducea pe munte de cate patru-cinci ori pe zi. Dupa cateva zile,
casa lor era plina de vreascuri si de orez. intr-o zi, Tien Tai i-a spus
mamei sale:
- Mama, eu m-am facut mare, dar nu am vazut inca lumea. Am strans
destul orez sa-ti ajunga pentru multe zile. Pe mine ma bate gandul sa
plec in lume.
Batrana l-a intrebat:
- Dar unde vrei sa pleci, copile?
Dupa putina gandire, Tien Tai a raspuns:
- Toti vorbesc despre frumusetea capitalei si as vrea sa ma duc si eu sa o vad.
Batrana i-a zis:
- Capitala este al imparatilor, ai grija de tine, si sa te intorci
cat mai repede. Tien Tai a dat din cap si s-a asezat pe legatura de trestie
ridicandu-se in vazduh si, intr-o clipa, a si fost in
capitala. De sus, din vazduh, orasul parea amenintator si maret. Zidurile inalte,
cladirile in opt colturi se perindau unele dupa altele. Pe strazi si ulicioare
misunau oamenii. In orasul interzis* se ve¬deau fel de fel de pavilioane
colorate si pagode albe as¬cunse pe sub ramurile verzi ale copacilor, iar
pe apa al¬bastruie a lacurilor lunecau barci minunat impodobite. Dupa
ce s-a saturat de privit, Tien Tai a coborat pe pamant si a inceput
sa se plimbe pe strazile orasului, unde a vazut privelisti pe care nu le mai
vazuse niciodata. Mai avea un singur gand: sa patrunda in orasul
interzis, partea capitalei unde erau palatele imparatului si unde era
interzisa intrarea oamenilor de rand, sa vada cum e acolo. A asteptat
pana s-au inchis toate pravaliile, pana ce strajile au anuntat
miezul noptii, s-a asezat pe legatura de trestie si a ajuns in orasul
interzis. Si ce a vazut aici l-a minunat si mai mult: privelisti fermecatoare
si bogatii nepretuite; lacuri acoperite cu nuferi, -acoperisuri care parca-si
luau zborul, lampadare rotunde si rosii, dragoni fiorosi pe postamente de piatra,
picturi si sculpturi minunate pe fiecare zid. A trecut in¬cetisor
pe langa un leu de arama mai inalt decat un stat de om, s-a
strecurat prin pestera de piatra a unui munte facut de mana omului si,
in umbra copacilor, a vazut un palat acoperit cu olane verzi stralucitoare,
cu coloane rosii si geamuri sparte. Dupa ce s-a asigurat ca nu-l vede nimeni,
s-a urcat pe scarile de marmura, vrand sa vada mai bine desenele de sub
streasina, sa pipaie co¬loanele lunecoase. Ar mai fi vrut sa vada ce se
afla in palat. S-a apropiat de fereastra si a ridicat incet per¬deaua
de matase. Dar inauntru era intuneric si n-a va¬zut nimic. Cand
sa plece, a auzit un zgomot si, deodata, toata incaperea s-a luminat.
Atunci a vazut inauntru un turn de fildes si tablouri din bambus si aur,
iar alaturi, o fata de o frumusete rapitoare care plangea amarnic. Fata
tinea in mana un castron in care ardea o lumanare de
aur ce imprastia raze aurii, in par avea o floare ce imprastia
raze argintii, in urechi avea cercei de rubin, pe spate o mantie colorata,
iar mijlocul ii era strans intr-o cingatoare batuta cu pietre
pretioase. Tien Tai, vazand cum lacrimile se rostogolesc pe fata alba
a fetei, a sim¬tit cum i se inmoaie inima. „Oare cine o chinuieste
pe aceasta fecioara mladie, care la miezul noptii e inchisa in aceasta
incapere?" Tocmai voia sa plece, cand fata, plutind parca,
s-a apropiat de el si cu o voce slaba i-a spus:
- Ei, nu pleca! Vreau sa-ti spun ceva! Tien Tai s-a oprit si a ascultat.
- Sunt inchisa in palat de multi ani si nu vad niciodata pe nimeni.
Nu pot sa ma misc in voie si de primavara pana iarna, de dimineata
pana seara, stau inchisa in aceasta camera. Omule, fie-ti
mila, scapa-ma de aici!
Tien Tai i-a fagaduit, dar cum s-o scoata din palat toc¬mai cand treceau
strajile care strigau ceasurile din noapte, cand fereastra era asa de
solida si usa asa de groasa? A ramas uitandu-se la fata in tacere.
Aceasta i-a spus:
- Scoate tabloul cu fata din palat si astfel ma salvezi. Cand voia s-o
intrebe unde se afla acel tablou, s-au auzit pasi si camera s-a cufundat
din nou in intuneric, iar fata s-a facut nevazuta. Tien Tai s-a
asezat in graba pe lega¬tura de trestie si s-a ridicat in vazduh.
Ajuns acasa, i-a povestit maica-si totul si apoi s-a asezat pe legatura sa si
a plecat la muntele Tin. S-a ca¬tarat din nou in copac si a dat drumul
toporului care a cazut cu zgomot pe stanca verde. Batrana a intrebat
iarasi de trei ori:
- Cine a ciocanit la usa mea?
Tien Tai a sarit din copac si a raspuns:
- Eu am ciocanit la usa ta. Batrana, suparata i-a zis:
- Ti-am dat legatura de trestie, acuma ce mai vrei?
- Maicuta, nu fi suparata, i-a spus flacaul, te rog sa ma asculti. Pretutindeni
creste iarba si infloresc florile, oamenii de ce nu pot fi toti fericiti?
M-ai ajutat sa scap de foame, sa nu ma mai obosesc si sa nu ma chi¬nuiesc.
As vrea sa fac si eu un bine salvand-o pe acea sar¬mana fata din palat.
Spune-mi, maicuta, cum sa gasesc tabloul cu fata?
Dupa ce a ascultat toate cele, batranei i-a trecut supa¬rarea si cu
blandete a zis:
- Bravo, flacaule, ai spus bine. Iarba creste peste tot, florile infloresc
pretutindeni, oamenii trebuie sa fie toti fericiti. Copile, eu vreau sa te ajut.
Daca vrei sa scapi fata trebuie sa te duci la muntii cei intunecati si
sa cauti duhul pustiului. Dar usa duhului e foarte greu de gasit Pentru aceasta
trebuie sa cauti mai intai trestia lunga de trei geanguri* a*Unitate
de masura egala cu 3, 33 mi si dupa ce vei trage cu putere de ea, ti se va arata
drumul ce duce la usa lui. Daca duhul doarme, nu care cumva sa astepti, pentru
ca daca a adormit, el doarme 120 de ani si nu se trezeste nici daca-l strigi,
nici daca-l scuturi. De-l vei gasi dormind, sa te duci la raul cu ni¬sipul
rosu si sa faci rost de acul sfant de la imparateasa pestilor negri.
Stanca verde s-a miscat si s-a asezat te locul ei, iar batrana s-a
facut nevazuta.
Dupa povata batranei, Tien Tai s-a asezat pe legatura de trestie si intr-o
clipa a ajuns la muntii cei intunecati. Acesti munti aveau nu stiu cate
varfuri si culmi, pe coas¬tele lor cresteau paduri cu tot felul de
copaci, iar in pa¬duri tot felul de ierburi si flori parfumate. Tien
Tai a inceput sa caute prin paduri, pe varfuri si pe costise si
pana la urma a gasit trestia lunga de trei geanguri. A tras de trestie
si in fata lui s-a facut un drum care ducea in inima muntelui. Tien
Tai a pornit pe acest drum. La capatul lui se afla o casa de piatra in
care era un kang, o perna si o masa, toate de piatra. Duhul pustiului dormea
intins pe kangul de piatra, cu perna de piatra la capatai si sforaitul
lui rasuna ca un tunet. Tien Tai s-a apropiat de el si, vazand cum doarme
de adanc, l-a apucat de brat, dar bratul parca avea mii de tinuri** a**Unitate
de masura egala cu 500 gi, asa ca nici n-a putut sa-l miste; i-a pipait corpul,
dar corpul era mai tare de¬cat piatra. Dupa cateva clipe, s-a
asezat pe legatura de trestie si a plecat in cautarea raului cu
nisipul rosu.
Asezat pe legatura sa, Tien Tai zbura prin vazduh ca un nor alb. Si a trecut
peste rauri cu apa galbena si peste rauri cu apa verde, peste rauri
in care sclipeau solzii de peste si peste rauri cu apa involburata
si numai dupa ce a trecut peste 99 de rauri si a strabatut 9 999 de li***
a***Unitate de masura egala cu 500 mi a ajuns la raul cu nisipul rosu.
Apa raului era asa de lim¬pede incat puteai sa vezi pana
in fundul lui. In rau era nisip rosu care stralucea asa de tare
de credeai ca si apa e rosie. O multime de pestisori negri alergau de colo-colo
pe fundul lui.
Tien Tai si-a dat seama ca acesta e raul cu nisipul rosu de care-i vorbise
batrana. Dar cum s-o gaseasca pe imparateasa pestilor negri? Plimbandu-se
in sus si in jos pe malul raului, i-a venit un gand.
S-a dus in satul vecin sa caute o plasa de prins peste. Cand au
auzit despre ce este vorba, locuitorii satului l-au sfatuit:
- Tinere, tinere, nu-ti primejdui viata. Pestii din rau sunt puii imparatesei
pestilor negri si nimeni n-are cu¬rajul sa-i atinga.
Auzind aceasta, baiatul a sovait un pic, dar nu si-a schimbat hotararea.
A luat plasa si s-a dus pe malul apei. Apoi s-a asezat pe legatura de trestie,
s-a ridicat in vaz¬duh, a aruncat plasa in apa si a inceput
s-o traga inceti¬sor. Plasa s-a umplut de pestisori negri care se
zbateau speriati. Dar nici n-a apucat sa se uite mai bine, ca s-a starnit
un vant si apa raului a inceput sa se invartejeasca.
Vartejul se ridica spre Tien Tai, mai, mai sa-l cuprinda, cand,
vazand ca nu-i a buna, acesta a spus: „Ridica-te!" si legatura
s-a ridicat degraba in vazduh. Si cu cat varte¬jul se
ridica mai sus, cu atat Tien Tai, tinand plasa strans in
mana, se ridica si mai sus. Legatura de trestie s-a ri¬dicat la inaltimea
de 100 geanguri, iar vartejul de apa a ajuns pana la 99 geanguri.
Legatura s-a ridicat mai sus chiar decat cel mai inalt munte, si
atunci vantul s-a po¬tolit si apa a cazut in matca. Uitandu-se
in jos, Tien. Tai a vazut deasupra apei pe imparateasa pestilor
negri, cu o coroana de aur pe cap, care a strigat catre el:
- Omule de pe legatura de trestie, ma dau batuta. Da-mi puii inapoi si-ti
voi implini orice dorinta!
Tien Tai a coborat la inaltimea unui copac si a spus:
- Nu vreau nici aur, nici argint, ci numai acul sfant si sa-mi spui cum
sa trezesc duhul pustiului care doarme in muntii cei intunecati.
- N-ai decat sa-l intepi cu acul sfant si se va trezi, i-a
raspuns imparateasa. Inainte am avut acul de care-mi po¬menesti,
dar anul acesta cand au crescut apele, mi l-a fu¬rat scorpia de broasca
testoasa din vagauna dragonului de la capatul raului. Iti voi da
in schimb un caus pe care daca-1 vei afunda in vagauna dragonului
vei gasi deindata acul sfant. Zicand aceasta, imparateasa
si-a desprins un solz stralucitor in. forma de caus pe care i l-a aruncat
baiatului. Tien Tai a luat solzul si apoi a dat drumul pestisorilor care s-au
afundat in apa impreuna cu mama lor.
Dupa ce a inapoiat plasa, Tien Tai s-a asezat pe lega¬tura ie trestie
si a zburat pe firul apei, pana ce a ajuns la capatul raului, unde
se inalta un munte mic, din piatra rosie, acoperit cu brazi rosii. Aici
se afla o vagauna cu apa neagra-verzuie. A coborat de pe legatura si a
varat causul stralucitor in vagauna. Apoi, ridicandu-l,
apa a se¬cat pe jumatate. A mai varat o data causul si din toata
apa n-a mai ramas decat o mocirla pe fundul vagaunii, in care se
tarau niste broaste testoase. Cea mai mare din¬tre ele, care avea
pe putin cateva sute de tinuri, si-a strans capul si s-a prefacut
intr-o femeie cu fata verde.
Tien Tai i-a spus:
- Daca nu-mi dai indata acul sfant pe care l-ai furat, am sa sec
vagauna.
Broasca i-a aruncat o privire plina de ura si i-a intins acul. Luandu-l,
Tien Tai a vazut ca era un ac nu mai lung de doua degete, dar greu de sa-i rupa
mana.
Avand acul sfant, Tien Tai s-a asezat pe legatura de trestie si
a zburat catre muntii cei intunecosi. Ajungand la trestia lunga
de trei geanguri, a tras de ea si i s-a aratat din nou drumul care ducea in
inima muntelui. Duhul pustiului dormea inca pe kangul lui de piatra, sforaind
de credeai ca sunt mii de tunete. L-a intepat cu acul sfant in
umar, si duhul pamantului s-a trezit strigand:
- Dar ce m-a piscat oare? Tien Tai i-a zis in graba:
- Bunule duh, nu te-a piscat nimic. Eu te-am trezit, sa te rog sa ma ajuti intr-o
treaba!
Razand, duhul pustiului a zis:
- Desigur ca batrana de la muntele Tin te-a trimis aici. Bine, spune-mi
ce treburi te-au adus.
Tien Tai a spus:
- Te rog sa-mi ajuti sa scot tabloul cu fata din palat! Batand din palme,
batranul a raspuns:
- E usor de tot, vreau sa te ajut, dar sa stii un lucru, nu-mi place niciodata
sa duc o treaba pana la capat. Acum s-a innoptat deja. Eu voi pleca,
iar tu culca-te pe kangul meu, cu capul pe perna mea, si-n vis vei vedea tot
ce fac eu. Dupa ce a terminat de vorbit, l-a impins pe Tien Tai in
pat, iar acesta a adormit pe loc.
In vis, a vazut tot felul de ciudatenii: A vazut cum duhul pustiului s-a
prefacut intr-o pisicuta alba care parca zbura, asa alerga de repede,
si sarind peste un zid rosu a intrat in orasul de resedinta. Era aproape
de miezul noptii cand pisica a patruns in palat. imparatul
si impa¬rateasa dormeau sub baldachinul brodat cu dragoni. Slu¬jitorii
care-i pazeau erau asa de obositi ca le amortisera picioarele si abia isi
mai tineau ochii deschisi, dar nu indrazneau nici sa se aseze, nici sa
se culce. Pisicuta alba a asteptat pana s-a linistit totul, s-a furisat
si a luat cin¬gatoarea de jad a imparatesei si, sarind din zid in
zid, a iesit din palat. Apoi, sarind peste zidul care inconjura orasul,
a alergat pana la o fantana parasita si a aruncat-o in
ea. Tien Tai a dat un strigat si s-a trezit. Alaturi se afla duhul pustiului
care, cascand, a spus:
- Flacaule, ceea ce trebuia sa fac pentru tine am facut. Ce a mai ramas, vei
face tu. Acum pleaca, fiindca mi-e somn.
Duhul pustiului s-a urcat pe kang, a pus capul pe perna de piatra si a adormit
indata. In camera s-a auzit din nou sforaitul ce semana cu un tunet.
In zori, Tien Tai a ajuns in capitala. Imparateasa se trezise,
facuse baie si, cand sa se imbrace, nu a mai gasit cingatoarea de
jad. A dat porunca s-o caute, dar nu era de gasit. Nu stiu cati servitori
au fost pedepsiti. Dar oricat au cautat-o, n-au gasit-o. Atunci imparateasa
a poruncit ca aceluia carei va aduce cingatoarea de jad sa i se im¬plineasca
toate dorintele: de vrea sa fie numit demnitar, va fi demnitar, de vrea aur
si argint, va primi aur si argint.
Tien Tai s-a infatisat la imparateasa si i-a spus cu glas domol:
- Eu am obiceiul sa visez ce se intampla in realitate. Ieri-seara
am visat cum cingatoarea de jad a fost aruncata intr-o fantana
parasita.
Demnitari si soldati au pornit-o impreuna cu Tien Tai spre fantana
parasita, unde au gasit cingatoarea. Imparatul l-a intrebat pe Tien
Tai:
- Vrei sa fii demnitar sau vrei bani? Tien Tai a raspuns:
- Nu vreau nici sa fiu demnitar, nu vreau nici bani. Am auzit ca aveti in
palat un tablou cu o fata. Vreau acel tablou si nimic altceva. Imparatul
s-a bucurat ca-i cere numai atat si a dat porunca sa-i fie dat tabloul.
Tien Tai a luat tabloul, s-a asezat pe legatura de tres¬tie si a parasit
capitala, intorcandu-se acasa. A agatat tabloul pe perete si, uitandu-se
la el, si-a dat seama ca fata din tablou era una si aceeasi cu fata din palat.
Si cu cat se uita mai mult, cu atat i se facea mai dor de sar¬mana
fata pe care o vazuse in palat. Atunci, fata din tablou s-a miscat: lumanarea
de aur din mana a inceput sa raspandeasca raze aurii, floarea
de argint din par im¬prastia raze argintii. A inceput sa zambeasca
si fata-i palida a capatat si mai mult farmec. Nu s-a plans ca Tien Tai
e prea sarac si, cu mana in care tinuse lumanarea de aur,
a ajutat-o pe maica-sa sa pregateasca mancarea. Cei doi tineri s-au casatorit
si niciodata n-au mai parasit mun¬tii Tin.
Autor: Povesti
Poezia FATA DIN TABLOU de Povesti
|
