FRUNZELE SI RADACINA
aDupa Listi i korni de I. Kr`lovi
Intr-o zi de primavara, frumoasa =i seninata,
Frunzele verzi a padurii, umbrind o costi=a toata,
Au inceput cu zefirii intr-acest chip sa =opteasca
Si sa faleasca
A lor desime tufoasa
Si umbroasa,
Zic`nd: ?u nu noi suntem podoaba a vailor ce
umbrim,
Au nu cu noi =i copacul ii falnic =i invascut,
Ii rasfa at =i placut?
Apoi de ne laudam, noi nici ca pacatuim,
Caci arborul far’ de noi, gol, nimic nu insemneaza;
Si tot noi umbrim pastorul,
Si sub ale noastre poale odihne=te calatorul,
Si a fecioarelor hora sub noi c`nta =i salteaza,
Iar diminea a =i sara fragede privighetori
La noi vin de desfateaza
Si primavara serbeaza.
P`n’ =i insu=i voi, zefirii, u=ori =i nestatatori,
Sugui i cu noi neincetat ...
Atunci glas cu umilin a de sub pam`nt le-au raspuns:
?oi, frunzelor, a i uitat
Noua sa ne mul umi i ca va afla i colo sus .
Deci frunzele, fo=nind groaznic, au intrebat cu glas
mare:
?ine este-acolo, oare,
Cu noi de se potrive=te
Si cu obraznicie graie=te?”
?oi suntem aciea care in intuneric traim
Si scurmam pam`ntul negru, pentru ca sa va hranim.
Au voi pe noi nu ne =ti i,
Ca noi suntem radacina copacilor rasfa a i,
Si inal i,
Pe care voi inverzi i?
Deci sa va fie de bine al vostru trai cu trufie,
Ca natura au vrut sa ne osebeasca,
Ca frunza in toata vara alta din nou sa-nverzeasca,
Spre trecatoarea podoaba.
Pierind insa radacina, va usca i =i voi pe loc,
Si tot arborul atuncea nu este de alta treaba
Dec`t numai pentru foc.”
Fabula de la sine
Se-n elege bine,
Far-a fi t`lcuita de mine.
Autor: Povesti Poezia FRUNZELE SI RADACINA de Povesti
|