GRADINARUL SI MAGARUL
Un gradinar avea un magar cu care lucra tot ce vroia si ce
trebuia, dar ostenindu-l prea mult si hranindu-l prea putin,
magarul se ruga lui Dumnezeu sa-l scoata de la gradinar si sa-l
dea la alt stapan mai bun. Intr-aceea ruga lui fu ascultata, caci
curand gradinarul il vandu unui olar, care in toate zilele
il incarca
cu lut, cu oale, cu caramida, pe care le ducea pe unde i se cerea.
Magarul iarasi se ruga lui Dumnezeu sa-l schimbe si de la olar;
si acesta il vandu unui pielar (dubalar sau argasitor de piei). Iar
saracul magar vazand ca merge din rau in mai rau, caci tot cu
mai grele sarcini il impovarau, iar stapanii cei noi tot mai
putin
ingrijeau de nutretul lui, zise lacramand:
— Oh! vai mie, becisnicul, caci mai bine as fi stat la stapanul
meu cel dintai, ca pe acesta cum il vad iar argasind piei, fara
zabava va argasi-o si pe a mea.
Invatatura: Asa patimesc si taranii, si oamenii cei de rand cu
stapanii lor, ca le pare bine cand se schimba domnii si dregatorii
lor; iar daca dau peste altii mai rai, atunci doresc iarasi pe cel
dintai.
Autor: Povesti
Poezia GRADINARUL SI MAGARUL de Povesti
|
