ÎNCEPUTURILE LUI ALEXANDRU
Iara intr-acea vreme se aflau la ostrovul Dalfionului maiestrii
facute, de lemn, pe o roata; si erau acolo niste viteji ; si cine din
lume voia sa-si ispiteasca vitejia si norocul, acolo mergea, si se
lovea cu acei viteji; si de-l taia, taiat era si-i lua calul, armele si ce
era la el tot.
Alexandru auzi de acea roata la ostrovul Dalfionului, si,
ducandu-se la Filip, zise:
— Filipe, sa ma lasi sa ma duc la ostrovul Dalfionului, sa-mi
ispitesc stristea si norocul!
Filip zise:
— Dragul meu Alexandre! Nu ti se cade sa mergi la ostrovul
Dalfionului, ca esti inca prea tanar, numai de cincisprezece ani,
si
acolo sunt viteji batrani!
Alexandru zise:
— Sa ma lasi, Filipe, sa ma duc.
Filip zise:
— Alexandre, sa fie voia ta deplin, si te du cu ajutorul lui Amon,
si Apolon Dumnezeu sa te intareasca. Si sa iei galbini multi de
toata treaba ta si sa iei si o suta de voinici!
Si lua Alexandru cu el pe Potolomei, si pe Filip, si galbeni multi,
si alte de ce le-au trebuit; si incaleca pe Ducipal si pleca la ostrovul
Dalfionului. Si daca ajunse acolo, invarti de doua ori roata intracel
loc si iesira doi viteji, pe nume Calistenus si Laomedus. Si se
lovi Alexandru cu Calistenus, si taie Alexandru pe Calistenus; si
Potolomei se lovi cu Laomedus si pravali pe Laomedus. Alexandru
lua calul lui Calistenus si armele, iar din acea cetate iesira toti de
priveau la asa viteji, si se mirau de coconii tineri ca biruise pe
viteji batrani; si se mirau si de frumusetile lui Alexandru. Iar acolo
sta un filosof pe nume Uranie si intreba el pe Alexandru:
Striste (triste) — soarta, ursita
Istoria marelui imparat Alexandru Macedon
— De unde esti si al cui fecior esti? Si cum te cheama?
El raspunse:
— Alexandru ma cheama, si sunt feciorul lui Filip-craiul!
Filosoful zise catra cetateni:
— Am auzit eu de la dascalul meu ca va sa iasa sabie din
Macedonia si imparat de la Filip, si sa stiti ca acesta este, si va
lua lumea toata!
Si iar zise, catra Alexandru:
— De vei fi tu imparat si vei veni la noi, milostiv sa fii tarii
noastre!
Alexandru zise:
— Nu cu voia mea, ci cu voia lui Dumnezeu pot fi imparat!
Si se intoarse in Macedonia. In aceasta vreme, pe Filip il
facuse
niste boieri de isi lasase pe imparateasa lui, pe Olimpiada, muma
lui Alexandru, si luase alta imparateasa. Alexandru auzi de aceasta
pe cale, si se manie. Iar lui Filip bine ii paru daca auzi de Alexandru
ca a venit. Si-l chema la masa, si-l puse langa el, si-l intreba
cum a petrecut acolo. Iar unul din boierii ce facuse pe Filip de-si
gonise imparateasa, grai:
— Filipe-craiule, bucura-te ca iti aducem imparateasa buna si
inteleapta, ca cealalta era curva!
Alexandru auzi aceasta si zise:
— Nu poate fi asta, Filipe, pana voi fi eu viu!
Si se scula si incepu a racni ca un leu; si lua un scaun si lovi pe
acel boier in cap si-l ucise pe loc; si lovi pe altul, si pe loc muri si
acela; iar ceilalti sareau din foisor fara voia lor, si-si frangeau mainile
si picioarele. Iar Filip se spaimanta si trimise sa vie Olimpiada,
muma lui Alexandru, si trimise indarat pe cealalta craiasa.
Si mai petrecu doi ani cu Olimpiada si cazu intr-o boala grea,
si zacu un an. Iar tatarii auzira ca zace Filip, si se sculara cu
imparatul lor Altalmis cincizeci de mii de tatari, pornind spre
Macedonia catra Filip-craiul; si auzi Filip, si se scarbi mult, si
chema pe Alexandru si-i zise:
— Fatul meu Alexandre! Astazi a venit vremea sa ma gasesc
bolnav; si iata tatarii vin asupra noastra sa ne prade tara si sa o
robeasca, si eu nu pot merge la razboi ; dar tu, fatul meu, sa te
scoli, sa iei zece mii de macedoneni alesi, si sa mergi inaintea lor,
sa te bati cu tatarii pentru mosia ta, si pentru tara ta, ca sa nu
pierzi tara, si mosia, si domnia!
Alexandru stranse treizeci de mii de oameni alesi si iesi inaintea
tatarilor. Si se apropie de ei; si merse insusi el iscoada la tatari si-i
vazu risipiti, si fara straji: si se intoarse la macedoneni si le spuse
ce-a vazut. Apoi noaptea facura focuri multe imprejurul tatarilor;
si-i lovira noaptea de trei parti: si detera in trambite si in
tampine;
iar tatarii nu stiau ce sa se faca, si vazand focuri multe imprejurul
lor, se spaimantara; iar macedonenii intrara in ei cu sabia, si pana
in ziua taiara douazeci de mii ; si le pieri si imparatul Altalmis,
si
prinsera treizeci de mii vii, si-i scoasera la camp. Si zise Alexandru:
— Voi, tatarilor! iata ca va pieri imparatul vostru Altalmis si
voi ati cazut in mana mea. De va veti inchina mie, si voi, si
tara
voastra, si veti primi domn de la mine, eu va voi lasa ; iar de nu
va veti inchina mie, cu totii veti pieri!
Tatarii graira:
— Craiule Alexandre! De vreme ce ne-am pierdut imparatul,
si pe noi ne-ai prins, ne inchinam tie, si noi, si tara noastra, si ne
pune tu imparat, si noi sa-ti dam haraci.
Alexandru le dete domn pe varul sau Franta, foarte viteaz, si-l
trimese cu tatarii in tara lor, iar Alexandru porni spre Macedonia;
ci nu sosi.
Iara Anarhos, imparatul Pelagoniei, auzind ca merg tatarii spre
Filip la Macedonia, scrise carte:
„Eu, Anarhos, imparat al Pelagonitului, scriu la fratele meu Filipcraiul
sanatate si viata! Am inteles ca vin tatarii asupra ta ; iara sa
stii domnia-ta ca-ti voi veni ajutor cu oaste ; in zece zile voi fi acolo!“
Iara lui Filip foarte bine ii paru. Acest Anarhos-imparatul trecuse
oarecand pe la Filip, si se cinstise foarte bine cu Filip, si vazuse
Istoria marelui imparat Alexandru Macedon
atuncea Anarhos-imparatul pe Olimpiada cea frumoasa, si o
indragise; si nimenea nu stia. Se scula el cu oastea lui si se facea
a merge ajutor lui Filip, iara el mergea sa apuce pe Olimpiada. Si
merse pana in Macedonia, si trimese raspuns sa iasa Filip cu
imparateasa, sa se intalneasca in tabara. Filip fu bucuros,
ca nu
stia viclenia lui. Alexandru era la oaste ; iar Filip iesi cu Olimpiada
in tabara, si Anarhos rapi pe Olimpiada si se intoarse inapoi.
Filip
avea si el putina oaste, vru sa se bata cu el, dar nu putu, si inca-l
rani pe Filip foarte rau; si s-a dus Anarhos cu mama lui Alexandru.
Intr-aceasta vreme sosi si Alexandru de la razboiul tatarilor, si
boierii spusera lui Alexandru; si-i zisera:
— Alexandre! Iata, Anarhos-imparatul venit-a cu oastea lui si
batut-a pe tatal tau si luat-a pe Olimpiada, muma ta, si a fugit cu ea!
Alexandru dobandise cai buni si arme bune de la tatari, si se
repezi cu zece mii de viteji buni, pe cai odihniti, si luara in goana
pe Anarhos-imparatul si-l ajunsera fara veste ; si, lovindu-l, sfa-
rama oastea lui si pe el il prinsera viu si multi cai buni si arme
luara. Si adusera pe Anarhos la Filip, si zise Alexandru:
— Filipe, iata vrajmasul tau!
Si se scula Filip-craiul si junghie acolo pe loc pe Anarhos-
imparatul. Si zise Filip:
— Se duce sufletul meu la iad!
Apoi grai catra Alexandru:
— Sa fii binecuvantat de Dumnezeu si de mine, si sa fie mana
ta peste toti.
Si muri si Filip, si-l ingropara cu mare cinste langa Netinav-
imparatul, tatal lui Alexandru. Si se savarsi Filip-craiul in
luna
lui mai in douasprezece zile.
Autor: Povesti
Poezia ÎNCEPUTURILE LUI ALEXANDRU de Povesti
|
