ÎNFUMURARE
(infumurat)
• Cine, fara o intentie de¬osebita, se face mai mare decit este
se aseamana, ce-i drept, cu ceva unui om rau, deoarece nu ar minti cu drag este
mai mult un om infumurat si increzut decit rau.
ARISTOTEL, Etica nicorna-hica, IV, XIII, b.
• Infumurarea este epilep¬sie, iar ochiul inselaciune.
• Infumurarea este stinje-nirea vointei de mai bine.
HERACLIT, Fragmente, ; .
• Oamenii sint foarte infu¬murati si nimic nu le displace
mai mult decit sa fie socotiti ca atare.
LA BRUYERE, Caracterele, XI, ; XI, .
• infumurarea este o goana dupa onoruri cistigate pe urma unor
lucruri meschine. Infumu¬ratul este omul care, invitat la
un ospat, cauta cu orice pret sa se aseze in apropierea gazdei.
TEOFRAST, Caracterele, XXI. Vezi si: ingimfare, Mindrie.
Autor: Povesti Poezia ÎNFUMURARE de Povesti
|