Iepurele, ogarul si copoiul
de Grigore Alexandrescu
Calitatile noastre cele mai laudate
Ne sunt ades in lume drept crime reprosate;
Aceasta se intampla de cate ori prin ele
Oprim executarea intentiilor rele.
Iepurele odata
Fu tras la judecata
De un ogar. In tufe atuncea prezida
Copoiul, si sentinte fara apel el da.
Ogar ul catre el asa se adresa
Si-n limba lui striga:
“O, tu ce prezidezi senatul cel cainesc,
Te rog sa ma asculti: eu viu sa jeluiesc
De acest ticalos
Ce sufletul mi-a scos.
Caci vrand a-l intalni, pe deal sau pe campii,
El fuge parc-ar fi gonit de vijelii;
S-apoi n-alearga drept,
Cu el sa poti da piept,
Ci merge tot cotis
Si sare curmezis:
C-un cuvant, n-are pas, nici umblet crestinesc.
Dar ce sa mai vorbesc,
Cand chiar maria ta, de-o fi cum am aflat,
Ai fost adeseori de dansul inselat?”
-; “Destul, latra atunci copoiul cafeniu;
Pe el nici il ascult, purtarile-i le stiu,
Orice pentru el crez, si iata-l osandit
Sa fie jupuit.
Carnea va ramanea pentru judecator,
Iar labele vor fi pentru jeluitor...”
Autor: Povesti
Poezia Iepurele, ogarul si copoiul de Povesti
|
