IMPARTEALA
Avand tovarasie
La o negustorie,
Cativa prieteni pe viata
Au castigat multime de bani gheata.
Si adunandu-se la casa lor obsteasca
S-au apucat folosul sa-mparteasca.
(Dar sunt cam rare impartele
Fara galceve sau smintele.)
Si-ai mei prieteni buni, castigul impartind,
S-au intartat la sfada.
Cand, iata! deodata,
Aud strigand:
— Sariti! sariti! foc! casa arde!
— Lasati si ne vom socoti pe urma;
Dar trebuie sa stiti ca mie mi se cade
Din cea de fata suma
O mie inca si mai bine,
Au zis dintre tovarasi unul.
— Iar mie in tot bunul
Vro doua mi se vine,
Le zise lor un alt.
— Aidem insa! — Ba stati,
Si dreapta partea mea imi dati,
Strigara celalalt.
— Da pentru ce? Si cum?..
Sfadindu-se asa, prietenii vad fum
Cu palalaie-n casa,
Si neputand sa iasa,
Au ars ei toti, cu bani, cu tot.
Aici a zice pot:
Ca la un rau obstesc, cand cere trebuinta
Ca sa-l intampinam puind unit silinta;
Adeseori pierim obsteste,
Cand fiestecare
Strigand cu gura mare,
La interesul sau in parte atinteste.
Autor: Povesti
Poezia IMPARTEALA de Povesti
|
