INFIINTAREA FABULEI
In palat la imparat,
Adevarul, gol din fire,
Fara veste au intrat.
La a lui asa privire
Imparatul au strigat:
— Cine esti? Cum indraznesti,
Gol, aici, sa te ivesti?
— Adevarul sunt.
— Ce vrei?
— Vreau sa-ti spun a mea parere:
Tu nicicum nu ai durere
Pentru pamantenii tai;
Cei mai mari te magulesc
Si norodul jefuiesc;
Legile iti sunt calcate...
— Iesi afara! Iesi afara!
Golule nerusinate!
Dati-l uite jos pe scara!
Iata cum fu primit
Adevarul dezgolit;
El, oftand, se departara.
Dar a lui dorinta buna
Un alt chip i-au aratat.
Adevarul mai pe urma
Iar au mers la imparat,
Insa nu gol, ci-n vesminte
Imprumutate la minte
Si, cu aer de respect,
Au vorbit frumos, incet.
Imparatul, in mirare,
I-au dat toata ascultarea;
L-au patruns, l-au inteles,
Si indata au ales
Alti ministri, alta curte,
Au facut prefaceri multe,
Trebile au indreptat
S-au fost binecuvantat.
Autor: Povesti Poezia INFIINTAREA FABULEI de Povesti
|