INTELEPTUL SI MAGNATUL
Un intelept odata sedea cu un magnat
La sfat.
— Tu, care cunosti lumea
Si-n inime citesti,
Te rog sa-mi lamuresti
De ce-n societati alese mai anume,
Nici prinzi de veste cand cu oameni te trezesti
Nepotriviti si seci?
Asa pe intelept magnatul intreba,
Iar el raspuns ii da:
— Societatile au soarta potrivita
Cu o bina din nou mai mult de lemn zidita.
Spre pilda, eu acum o casa mi-am facut
Si nici nu m-am mutat,
Iar greierii de mult
In ea s-au asezat.
Cercand cu scumpatate
A fabulei sujet,
Gasesti c-avea dreptate
Acel om intelept.
Si cum sa se numeasca
Gurliii madulari,
Ce nu stiu sa vorbeasca
In societati mari,
Dar, prin a lor strigare,
Impiedica pe alti,
Mai ispititi barbati,
Sa faca vro lucrare?
Autor: Povesti
Poezia INTELEPTUL SI MAGNATUL de Povesti
|
