INTOARCEREA DIN CRUCIADA

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Radu Gyr

Trist suna cornul stinsei cruciade,
iar noi, betegi si jalnici seniori,
ne-mpleticim in platose schiloade
sub vechi armuri, carpite stramb cu sfori ;
baroni si printi ce-au fulgerat in spade
Ierusalimul altor aurori . . .

Cu trupul plin de rani ce se usuca,
amar si greu ne clatinam in fier.
Cati au murit ? Si cati mai pot s-aduca
o tandara de chivara de cer ?
. . . pe-o umbra de martoaga , o naluca ;
. . . pe-un ciob de scut, un ciot de cavaler !

-Cand am plecat demult an Cruciada,
- mai stii Bertrand ? - eram numai lumini ;
tot burgul sta pe ziduri sa ne vada,
ne troienea cu roze si cu crini,
iar noi, pe armasarii de zapada,
treceam printre vasali si palatini.

Cetatea scanteia in mii de fete,
ne asternea covor de borangic
sub stralucirea zalelor semete .
-Iti mai aduci aminte, Alberic ?-
cu fruntea-n cer, cu spada-n tinerete,
incovoiam vecia ca pe-un spic ! . . .

Iar soarele batea medalioane
pe scuturi si pe platose -minuni-.
Multimile vuiau, iar din balcoane
madonele cu maini de rugaciuni
ne suradeau prin lacrimi, ca-n icoane,
si ne-aruncau in sulite cununi . . .

Acum ne-napoiem : o hada ceata,
pe piept cu cate-o urma de blazon ;
cu coiful spart, cu fata sfasiata,
sub zdreanta unui rest de gonfalon,
strigoi de cruciati ce altadata
au stralucit in zale de baron.

Acum povara-ntoarcerii ne frange . . .
Pe cai ologi, sub zale care curg,
convoiul de fantome parca plange,
scurgandu-se spre vechiul nostru burg,
pe cand nebiruit si plin de sange
Ierusalimul scapara-n amurg.

O clipa numai portile de-arama,
-sub care n-a fost dat sa biruim-
se fac de foc si-n urma se destrama,
topindu-se sub cerul lor sublim . . .
Si tot mai jalnic cornul trist ne cheama
tot mai departe de Ierusalim . . .

-Gotfrid, Gotfrid, de ce ne inspaimanta
o rana-n piept si-un harb de scut beteag,
cand inca-n noi Ierusalimul canta
si mai purtam prajina unui steag
si cand nobletea-ntreaga-i neinfranta
in sangele ramas pe zale chiag ?

Iar dac-a fost armura sa se sparga,
De ce suspini, nevolnic scutier ?
Aduna-mi trupu-n platosa prea larga,
din spada mea da-mi ciotul de maner
si fa-mi pentru intoarcere o targa
din crengi ceresti si verzi de palmier !

Presara-mi-o cu crini si roze toata,
de dulcea lor mireazma sa mp-mbat
ca-n burgul fermecat de altadata,
cand ne-ngropau sub floare de omat ;
si-asa intins pe targa-nmiresmata
purtati-ma spre tara indarat.

Azi, sfartecati sub platose schiloade,
ne clatinam in zdrente prin furtuni,
dar maine-n burgul nostru cu arcade
madonele cu maini de rugaciuni,
zambind in cinstea altor cruciade,
ne-or impleti mai fragede cununi.

Iar cei care-au cazut pe metereze,
in piept cu-acele crunte sfasieri,
o vesnicie n-or sa sangereze.
Candva uita-vor marile dureri
si bratele s-or ridica mai treze ,
sfintite-n mirul ranilor de ieri.

Iar maine burgu-ntreg o sa se scoale
in cantece de calfe si fierari ;
saltand, vor dantui pe nicovale
sabii mai lungi si platose mai tari,
in focuri se vor fauri noi zale
si noi potcoave pentru armasari.

Si iarasi strabatand albastre spatii,
peste doi ani sau poate peste trei,
cu sulitele-nfipte-n constelatii
si platosele evului in sei,
ti-or sta in fata portii Cruciatii
Ierusalime care nu ne vrei.

Si vor veni mai multi din soare-apune
-si cei de ieri si cei ce azi nu-i stim-
pe vechile morminte or sa tune
noi cavaleri cu chip de heruvim ;
si ei, sau altii, tot te vor supune
stralucitorule Ierusalim !