INUL SI CAMASA
Inul: Stii tu, camasa draga, ce erai odata?
Ce sa fiu? Eram ceea ce ma vezi: camasa alba, cu care se imbraca
oamenii.
Nu-i asa! Ai fost o samanta, apoi o buruiana, clatinata de vant,
ca toate buruienile: asa nalta, subtirea, tocmai de potriva mea; erai
in cu floricica albastra, fata mea. Cand ai fost crescut si copt, cum
sunt eu acum, oamenii te-au smuls din pamant, te-au legat in fuio-
are, te-au pus copacel, si te-au lasat la soare, ca sa te usuci. Dupa
aceea te-au culcat pe tol si te-au batut cu bete, ca sa-ti scoata samanta;
apoi, batut si stalcit cum erai, te-au dus la balta si te-au pus in to-
pitoare, unde-ai stat vro zece zile, ca sa te topesti, adica sa-ti put-
rezeasca hlujul. Dupa asta, te-au scos si te-au pus iarasi la soare, ca
sa te usuci, rezemandu-te de gardul pe care esti intinsa acum. .iind
uscat, te-au melitat, si hlujul tau s-a prefacut in puzderie, iara cojita
ta in fuior. .emeile apoi te-au ragilat, te-au periat si te-au facut fuior
frumos si moale ca matasa; din fuior te-au facut caier, te-au pus in
furca si au inceput a toarce, prefacandu-te in tort sau ata. Tortul l-au
depanat pe raschitor, spre a-l face caleap; calepele s-au fiert cu lesie,
sa se inalbeasca, apoi le-au pus pe vartelnita, de pe care au inceput a
le depana pe mosoare cu letca; de pe mosoare te-au urzit pe urzoi,
apoi te-au luat si te-au invelit pe sulul de dinapoi, punand vergele prin-
tre paturi, ca sa nu se hrentuiasca urzeala; si fuscei printre rost, ca sa
nu se incalceasca natra. Dupa asta te-au nevedit, trecandu-te prin
ite
si prin spata; si, cu ajutorul slobozitorului, al zavorului si al lopatelei,
te-au intins in stative, legandu-te de sulul de dinainte, de unde se
incepe gura panzei . Calepele lasate pentru batatura le-au depanat
pe tevi cu sucala, apoi, punand tevile in suveica, au inceput a tese,
adica a trece batatura printre urzeala cu ajutorul talpigilor, al scriptilor
si al itelor. Ca sa se indeseasca firele, batatura se bate cu vatalele,
intre care e asezata spata. Si iaca asa te-au prefacut in panza. Cand
era cald afara si frumos, femeile te-au dus la balta si te-au ghilit; apoi
te-au fiert cu lesie si iar te-au ghilit, pana te-ai inalbit. Cand
erai alba
cum trebuie, te-au uscat, te-au facut valatuc, te-au croit si au facut
din tine ceea ce esti acum.
Mica buruiana, nu stiu de unde-ai mai scos atatea despre mine.
Ei, draga, dar poate nu stii ca oamenii mai fac panza si din sora
noastra canepa, si din fratele nostru bumbac, ba si din inghimpatoarea
urzica mai fac un fel de panza. Dar in fabrici se tes fel-de-fel de panze-
turi, mult mai usor si in timp mult mai scurt.
Bre! multe mai auzi!
Mai asteapta, ca n-am sfarsit inca. Din camasa sau rufa, peste
catva timp ai sa te faci tearfa, din care se face scama pentru bolnavii
din spitale si pentru soldatii raniti in batalie. Apoi te cauta, ca iarba
de leac, sa faca la fabrica din tine hartie.
Mare minune mi-ai spus, draga buruiana, zise camasa. De-a fi
asa, apoi toate lucrurile nu sunt ceea ce se vad, ci altaceva au fost
odata, altaceva sunt acum si altaceva au sa fie.
Tocmai asa, soro! Gardul, pe care esti tu intinsa acum, a fost
altadata padure. Ce are sa fie de acum inainte? Matasa, frunza de
dud intrata in pantecele unor gandaci. Varul, ce-a fost mai inainte?
Dar funiile si odgoanele? s.a.
.emeile lenese de la tara au cantecul acesta:
Pusei panza, cand da frunza,
S-o gatii la San-Vasii (Sf. Vasile)
Si-mi paru ca ma grabii...
Si de lunga-i ca o punga
Si de lata... toata-i sparta!
Pe sulul de dinapoi
O suta de latunoi,
Pe sulul de dinainte
Cioprea le mai tine minte.
Printre ite si-ntre spata
Paste-o iapa deselata;
Pintre ite si fuscei
Paste-o scroafa cu purcei.
(Poezie populara)
Autor: Povesti
Poezia INUL SI CAMASA de Povesti
|
