INVATATORUL SI URMASII SAI
Alegorie
Catra-apostolii sai zis-au dinioara Domnul lor:
Cel ce vra a fi cu mine de-astazi fie-mi urmatori.
Calea noastra va sa fie
Spre cereasca-mpara ie...
Un stol mare, strig`nd, vine:
Unde-i merge, noi cu tine!
Cu un z`mbet Domnul pasa
Inainte prin pustiu,
Calatorii se indeasa
Sa s-adape la vreun riu.
V`ntul cald, focosul soare
A lor frunte a umplut
De arine, de sudoare,
De=i nu prea le-au placut,
Pana-n seara a suferit.
Umbra c`nd i-a racorit,
Doar aicea vom m`nea ,
Intre d`n=ii to i =optea.
Insa Domnul urma-n cale
Preste r`pi =i preste vale,
Pe loc unde rareori
A pa=it cu calatori.
Urmatorii suspinau,
De spini unii s-aninau,
Zic`nd: Pasa cel ce-a vre
Pe aceasta cale gre!
Altul =ede peste-o piatra
Cuget`nd la a sa vatra,
Unul pe iarba s-intinde,
Altul gusta a lui merinde,
Din drum al ii se abat,
Insa Domnu-i neschimbat;
In tunericul pam`nt
Nici le zice vrun cuv`nt
Apoi c`nd s-a luminat,
Fa a sa a inturnat.
Din c` i vrura a se-ntrece,
Vazu numai doisprezece.
Adevarul voua zic ,
Zis-atunci cu duio=ie,
In asta calatorie
Numarul nostru e mic.
Mul i chema i, ale=i pu ini!
Cel ce-n cale se-ngreuiaza
Pintre st`nci =i pintre spini
Si cuv`ntu-mi nu urmeaza,
Niciodata va sa vie
In cereasca-mpara ie!
Autor: Povesti
Poezia INVATATORUL SI URMASII SAI de Povesti
|
