JDERUL SI CACOMUL
— Da’ buna ziua, nene! Imi pare curios
Ca sa te vaz astazi in piele si voios;
Ieri am privit, eu singur, ciudata vanatoare
Dupa cacomi: trei oameni din ochi te urmareau
Si te-ndreptau mereu
Spre mlastina cea mare;
Apoi am vazut inca, cum toti la ea au stat
Si te-au inconjurat.
Atunci... si eu, vezi bine,
Temandu-ma de mine,
In scorbur-am intrat
Si nu stiu ce s-a mai urmat.
Ian spune-mi, drag vecine,
Cum ai scapat din labi de om? —
Intreba jderul pe cacom.
— Cum am scapat? raspunse cacomul moderat,
Curat ca prin minune,
Dar trebuie a-ti spune
Un lucru vederat:
Ca omul din natura are
Plecari destul de bune.
Tu ai vazut cu ochii cum m-au inconjurat
La mlastina cea mare
Si stii ca eu mai bine ma dau prins
Decat sa fiu de glod atins.
Ei bine!
Vaz ca-un om s-apropie de mine,
Imi pune pe cap mana si zice la ceilalti:
“Emblema curatiei, el trebui sa traiasca
Ca in integritate pe om sa pilduiasca!
Aideti mai bine, frati,
Sa prindem pe murdari,
Pe jderi, pe vulpi, pe angarii mai mari.
Ce port virtuti pe gura,
Dar dau prin glod si fura“.
Autor: Povesti
Poezia JDERUL SI CACOMUL de Povesti
|
