LEUL SI GUZGANUL
C`t se poate, se cuvine
Fa altuia vre un bine,
Ca veni-va- i multe ori
D-unde n-a=tep i agiutori,
Precum vei vedea aice
Din o fabula ce-oi zice.
Un guzgan, ce supt pam`nt
I s-ur`sa a sta mereu
Zburd`nd iesa ca un t`nt
Si-ntra-n br`nca unui leu
Dar acest-au aratat
Cuget chiar de imparat,
Caci in loc ca sa-l sugrume
L-au lasat sa roada-n lume.
Insa asta buna fapta
Mul amita-i afla dreapta.
Se par lucruri necrezute
Un guzgan pe leu s-agiute!
Din a sa padure deasa
Umbl`nd leul ca sa iasa,
In o cursa-ntinsa-ncape
Si cerc`nd din ea sa scape
Muge, bietul, tot se urca,
Insa-n la i mai mult se-ncurca,
Inc`t acel domnitor
Nicicum poate sa-=i agiute
Dar int`i de v`nator
Guzganelul venind iute,
Pe re eaua ce-l inoada
Nevoindu-sa sa roada,
Intr-at`ta-au distramat
Pana pe leul au scapat.
Autor: Povesti
Poezia LEUL SI GUZGANUL de Povesti
|
