LEUL SI IEPURELE
Un leu c-un iepure prieteni s-au facut.
Eu vad ca va mirati
Si nici e de crezut;
Dar cand iti sta sa cautati
La adunarile lumesti,
Apoi mai grele lucruri iti crede nefiresti.
Asa, odata au pornit
Ei impreuna la plimbare,
Si iepurele au starnit
Aceasta intrebare:
— Prietene iubit!
Ma mir eu si te rog sa-mi spui
Pricina, pentru ce cucosul nimicit,
Pe care poti pe loc c-o sfarla mort sa-l pui,
Te sparie asa cumplit,
Incat tu fugi de glasul lui?
— Aceasta nu-i de vro mirare,
Lui leul au raspuns.
Si noi cei mari suntem cu slabiciuni nascuti.
Precum un elefant, cat este el de mare,
De soareci iar se teme tare.
Apoi pentru aceasta dar,
Nu in zadar,
Raspunse iepurul. Si eu ca voi cei mari,
Ma tem de caini copoi si varvarii ogari.
Si noi adeseori pe patimi ne silim
Cu ale celor mari sa le samaluim.
Dar nu prea nimerim.
Autor: Povesti
Poezia LEUL SI IEPURELE de Povesti
|
