LEUL SI TANTARUL
aDupa Lev i komar de I. Kr`lovi
Leul nu baga in sama c`t de pu in pe `n ar,
Deci s-au m`niet `n arul, nemaiput`nd suferi,
Hotari sa-i dea razbel macar de ar =i pieri;
Si fiind insu=i osta=ul =i tot el =i tr`mbi ar,
B`z`ie=te c`t ce poate, cheama pe du=man la lupta;
Leul face haz =i r`de; `n arul mai rau se-ncrunta,
Si c`nd pe la ochi ii ipa, c`nd la urechi, c`nd la spate,
Caut`nd loc sa-l raneasca =i timp mai indemanat.
Si apoi ne-ncetat,
Ca vulturul se repede =i infige c`t ce poate
Pliscul sau in nari la leu.
Leul rasare, racne=te, rasucind coada mereu,
Dar `n arul nici ca cum de leu nu se ingroze=te,
Bea a vrajma=ului s`nge cu gust, =i se fudule=te.
Leul scutura cu capul, =i a sa coama clatea,
Iar `n arul, ca un erou, de pe nas nici se clintea,
Si ca sa-l mai necajeasca in ureche i-au intrat,
S-acolo c`nt`nd dulce in sf`rc pliscul =i-au bagat,
Inc`t leul
Insu=i cu a sale gheare capul sau i=i drepana,
Si de durere groaznic racnind,
Cu din ii pam`ntul scurma,
Iar fiarele de pe mun i priveau =i se bucurau...
Deci leul de-a sa ru=ine fuge c`t poate mai iute,
Inapoi far’ sa se uite,
Ca c`nd il gonea potopul, trasnetele, sau pojarul.
Dar cine atuncea numai n-avea grija c`t de mica?
T`n arul.
A=a leul, zbuciumat, cu narile s`ngerate,
De tot au ostenit,
Pe pam`nt s-au tr`ntit,
Si eterna pace de la `n ar au cerut,
Cu tocmelele ce `n arul au vrut;
Care dupa ce i-au supt s`ngele ne-ndurat,
Si ca un alt Ahil dupa ce l-au biruit,
Apoi =i ca un alt Omir insu=i el =i-au preamarit
Prin codri a sa putere
Si a leului cadere.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
De cel bicisnic nu r`de, pe cel slab nu asupri,
Caci Dumnezeu far’ de mila celor m`ndri razbuneaza,
Apoi pe a ta putere foarte nu te bizui,
Ca c`nd de nime nu- i pasa,
Caci vezi leul ce pa e=te in pilda ce i-am spus eu,
Si c`t de amar `n arul pedepsi pe m`ndrul leu.
Autor: Povesti
Poezia LEUL SI TANTARUL de Povesti
|
