LILIACUL SI RANDUNELELE
Odata, neamul randunesc
Avand o mare ura
Pe neamul soricesc,
Pentru ca ouale din cuiburi ei le fura,
Au hotarat fara crutare,
Pe toti prinzandu-i, sa-i omoare.
Si iarasi, cea intai robita zburatoare
Au fost un liliac sub stresina robit.
El insa au protestuit,
Infatosand dovezi aripile ce are,
Ca nu-i din neamul soricesc,
Si prin acesta chip au dobandit iertare.
Dar randunelele un alt razboi pornesc,
Asupra tuturor
Anume pasari mici, ce sunt de sama lor,
Si iarasi, cea intai robita zburatoare,
Acelasi liliac au fost; cu gura mare
Ca el nu-i pasare nicicum,
Pentru ca pene n-are,
Scapand asemene de moarte si acum.
Asa istetul liliac
Din doua intamplari cu minte au scapat;
Dar starea-i fizica nu e de laudat,
Caci el, dupa proverb: nici turc nu-i, nici turlac
Si trista soarta au acei din poporeni
Ce nu sunt nicaiuri statornici cetateni.
Autor: Povesti
Poezia LILIACUL SI RANDUNELELE de Povesti
|
