MAGARUL IMPODOBIT
aDupa Osiol de I. Kr`lovi
Odata s-au int`mplat
Un pa=a la Tarigrad sa fie foarte bogat
Si sa aiba un magar pe care umbla calare,
Impodobindu-l frumos cu tac`muri scumpe foarte;
Deci merg`nd pe d`nsul la primblare,
Oamenii i se inchina, d`ndu-se din drum deoparte;
Iar magarul socotea ca oamenii lui se inchina,
Si de-aceea se facuse m`ndru =i foarte sume ,
Si a=a de indrazne ,
Ca pe uli a merg`nd, buzna peste oameni da,
Sau arunca din picioare spre a-i fe=teli cu tina,
Iar bietul popul rabda
Magarului cest obraznic de frica celui calare
Orice infruntare.
Odata insa magarul din grajd afara ie=ind,
Si viindu-i chef sa umble singur pe uli a mare,
Ca sa faca haz, vaz`nd
Oamenii cum i se-nchina,
Au inceput sa =i zburde, sa zv`rle =i sa-i loveasca.
Dar cine au fost de vina,
Daca oamenii cu parul au inceput sa-l st`lceasca?
Deodata insa magarul socotea ca este =aga,
Vaz`nd insa mai t`rziu ca =aga era prea groasa,
Au fugit ru=inat acasa,
Si atunci au inceput sa in eleaga
Ca to i magarii in lume sunt sade numai magari,
Fie c`t de podobi i
Si cu aur polei i,
Si aiba macar protectori pe to i boierii cei mari.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Magarii, ca =i ciocoii, intocmai se bizuiesc,
C`nd se =tiu protegui i,
Si de in elepte sfaturi nicidecum nu se sfiesc,
P`n-c`nd nu sunt pedepsi i.
Autor: Povesti
Poezia MAGARUL IMPODOBIT de Povesti
|
