MAGARUL SI CALUL
Un om avea un magar si un cal, si-i incarca pe amandoi cu
unele si cu altele, si asa pornindu-i la drum, stapanul mergea in
urma lor. De la o vreme, magarul, simtindu-se prea impovarat,
zise catre cal:
— Ia-mi, te rog, ceva din spinare de ma mai usureaza putin.
Dar calul nevrand sa-l ajute deloc, bietul magar mai merse cat
merse si deodata cazu jos mort sub greutatea poverii lui. Atunci
stapanul lua si puse pe cal toata sarcina ce o dusese magarul; iar
calul mergea acum pe drum si plangea zicand:
— O, nemernicul de mine! Caci nu vrusei sa iau putina povara
de pe tovarasul meu! El muri din pricina asta, iar eu trebuie sa duc
acuma si povara lui toata, ba inca-mi puse in spinare si pielea lui.
Invatatura: Se cuvine ca cei ce pot sa ajute si sa sprijineasca
pe cei neputinciosi, pentru ca si lor sa le fie bine si spre folos.
Autor: Povesti
Poezia MAGARUL SI CALUL de Povesti
|
