MASCURII IN VIE - FABULA

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Odata s-au int`mplat
Ca ni=te porci stricatori intr-o vie au intrat,
Gasind poarta far’ de paza, caci vierul se-mbatase,
Si pe cuptor se culcase.
Via era minunata, vi a era de soi bun,
Sadita de Stefan-voda, dupa cum rom`nii spun;
A ei struguri ca de aur, sau de granat margele,
Pleca mladio=ii curpeni la pam`nt in floricele,
Si plini de mursa ca mierea a=tepta culegatorii,
Me=teri sa =tie sa faca din al lor must bel=ugat
Vinul cel mai minunat,
Demn =i pentru trapeza lui Jupiter tunator,
Dar, cum am zis, tocmai atunci, din nenorocire,
Sosi =i a ei pieire;
Caci porcii, ce nimic nu cru a,
Sta grohaind, intre d`n=ii zic`nd: ?um se fudule=te
Ceasta vie roditoare =i cum de frumos rode=te,
Si cum strugurii pe d`nsa stau bour =i se gurgu a!
Nu cumva g`nde=te, oare,
Ca sub a ei frunze late
Sa se umbreasca poate
Vreun crai sau her og mare,

Si sa bea al ei nectar?
Dar noi sa o umilim,
Sa o pedepsim amar:
La d`nsa sa navalim,
La pam`nt s-o pravalim,
In picioare s-o sfarmam,
Poama, frunza sa-i m`ncam,
Radacina sa-i scurmam,
Ca sa nu se mai cunoasca
Ca putu vrodinioara aici via sa rodeasca .
Intr-acest fel grohaira,
Si se =i pornira,
Si-ntr-o oara biata vie au fost far`mata,
Si scurmata,
Si de tot stricata;
Caci este la to i =tiut,
Ce pagube au facut
Cest soi rau de dobitoace, prin ari unde-au petrecut...
P`n’ =i la mo=ii rapite
De insu=i a lor stap`n, far-a fi de el poprite.
Caci lui foarte mult ii place
Slanina pe porcii sai sa fie groasa =i grasa,
Iar de poznele ce fac lui pu in ii pasa.
Deci radacina de vie au strigat cu duios ipet:
?, voi, fiara far’ de mila, barbare =i far’ de cuget,
Macar ca m-a i sfar`mat,
Radacina mi-a i scurmat
Si roada mi-a i indopat,
Ba inca va bucura i ca m-a i desfiin at!
Dar sa =ti i, cumplite fiare, ca =i pe voi oarec`nd,
Oamenii buni ucig`nd,
Si foc mare aprinz`nd,
Din curpenii viei mele acestei paraginite,

Pe-ai mei carbuni va vor frige,
Si m`nc`nd a voastra carne, vor chiui =i vor zice:
?a bem vin din roada vi ei dupa seculi odraslita,
Si-n veci sa traiasca via,
Care tot invie,
Macar porcii sa o strice.”
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Doua zicatori =tiute a neamului rom`nesc,
Ce le au ei din vechime, au fost =i sujetul meu,
Pentru fabula aceasta pe care v-am descris eu,
Si pe care ca o oda viilor o harazesc.
Una este — c`t iu minte — c`nd norocul ne-ndurat
Arunca o biata fata,
Buna, frumoasa, -n eleapta,
In bra ele unui barbat
Varvar sau berbant...
Atuncea rom`nii no=tri au deprindere sa zica
Ca poama cea buna porcii o man`nca...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Alteori, c`nd vedem iara=i ca iese =i se ive=te
Din populul rom`nesc un om mai deosebit,
A caruia fapte bune pe to i ai sai cov`r=e=te,
Atuncea, cercet`nd noi bine, vom deslu=i negre=it
Ca stramo=ii celui om au fost ceta eni mare i
Sau poporani cinsti i...
Si atunci rom`nii no=tri iara=i sunt deprin=i sa zica
Ca vi a-de-vie,
C`t de t`rziu, tot invie.
Pentru ca aceasta planta odrasle=te, se ridica,
Fie =i paraginita =i iara=i aduce roada,
Macar focul sa o arda
Sau gliganii sa o roada.