MOARTEA SI NENOROCITUL
Un lemnar din cii sarmani,
Plin de grija =i de ani,
Car`nd vreascuri grele-n spate
Din padure pe la sate,
Se-nturna inceti=or
La saracul foi=or.
Obosit, neputincios,
Pune sarcina sa gios
Si-=i aduce aminte-anume
C`te sufere pe lume.
Ca de c`nd el s-au nascut
Rele numai au vazut.
Fara vipt de multe ori,
Fara somn adeseori,
Toata noaptea-n g`nduri zace,
Ziua nicicum are pace,
Caci vatavul rau =i tont,
Boierescul peste pont,
Birul greu =i mii beilice,
Doi ficiori =i patru fiice,
O so ie sfaditoare
Via a-i umple cu lungoare,
Inc`t vr`nd a-=i face seama
Ca sa vie moartea cheama.
Nesa oasa deci batr`na,
Tiind sacerea in m`na,
Repede s-au aratat
Si ce vra l-au intrebat.
Vaz`nd fioroasa moarte,
Spam`ntat lemnariul foarte
Zice: Rog agiuta un pic
Ceste lemne sa radic!
Moartea curma toate cele,
Omul insa-i mai dorit
A suferi mii de rele,
Dec`t a fi m`ntuit!
Autor: Povesti
Poezia MOARTEA SI NENOROCITUL de Povesti
|
