MOJICIE
(Mojic)
• Oriunde e mojicie, acolo e sfada si vorba.
• Mojicul pururea striga si cind la ureche iti sopteste.
• Mojicul, cind se inalta,pier¬de indata orice rude
si orice prie¬ten.
• Mojicul, cind sade jos, toate hainele in sus si le ridica.
• Cu mojicie si cu cumplire dragoste nu dobindesti.
Proverbe romanesti
• Trebuie sa tinem seama ca neinfrinarea la vorba face sa creas¬ca
necuviinta pina ajunge mojicie.
CLEMENT ALEXANDRINUL, Pedagogul, II, .
• Mojicia determina pe om sa nu aiba bunavointa fata de alti; si sa nu tina
seama de inclinatiile, de temperamentul sau de situatia in care se
afla.
J. LOCKE, Citeva cugetari, despre educatie, .
• Un om neglijent si mur-<lar produce o neplacere fizica asu-
pra celor din jur, jigneste simtul estetic si simtamintele semenilor, si este,
intr-o masura oarecare, mojic si nepoliticos.
S. SMILES, Fii om de caracter, P. .
• Mojicia este, de pilda, o gluma necuviincioasa, spusa pe fata, fara ocolisuri,
si care se cu¬vine condamnata.
TEOFRAST, Caracterele, XI.
Vezi si: Gluma, Nerusinare, O-braznicie.
Autor: Povesti
Poezia MOJICIE de Povesti
|
