MOMITA SI DOUA MATE
de Alecu Donici
In a momitelor tara
(Ce mai nu are hotara)
Odata judecatoare
Era o momita, care
Chibzuia cu scumpatate
Cumpana cea de dreptate.
Si iata ca la momita
Se arata doua mate,
Zgariate, incruntate,
In prigonire de moarte,
Parasind al lor lacas,
Pentr-un bulgare de cas.
Una striga: “Socoteste!
Casul eu l-am fost ochit.”
Alta tipa: “Hotaraste!
Casul eu l-am dobandit.”
— Stati! le zise lor momita.
In cumpana de dreptate
Se va lamuri fiinta
Pricinii de cas urmate.
Apoi casul drept in doua
Rumpandu-l ea prea frumos,
Au pus intru amandoua
Cumpene cate un bot.
Dar cand cumpana ridica,
Vede c-o parte-i mai mica;
Musca, cearca, chibzuieste
Si bine nu nimereste.
Acum partea cea muscata
Nu tragea ca ceialalta;
Muscand iar din acea grea,
Tocmai drept nu nimerea.
Si asa pan-in sfarsit
Tot in cumpene au tras;
Iar matele s-au trezit
Ca din cas n-au mai ramas.
Autor: Povesti
Poezia MOMITA SI DOUA MATE de Povesti
|
