MOMITA SI OGLINDA
In oglinda o momita
Chipul isi vazu odata.
La a sa tovarasita
Face semne si-i arata,
Zicand: “Uita-te, priveste
La acea caricatura,
Cum se stramba, se sluteste,
Parca-i puhava la gura.
Vezi grimasuri ce intoarce...
Eu sa fiu asa de sluta,
Sama singura mi-as face
Si m-as spanzura de ciuda.
Dar cam sunt din surioare
Vro trei-patru slutisoare
Ca aceasta, si anume
Pot pe numar a le spune.”
— Nu mai cere trebuinta —
I-au raspuns tovarasita —
Caci, fara de insirare,
Adevarul de vei vrea,
Noi suntem cam din nascare
Tot ca una, fata mea!
Se gasira o momita
Cu de sine cunostinta;
Iara omul niciodata,
Precum am vazut in fapta
Pe un jacas domnisor,
Caruia i se citea
Fabula de pufusor,
Iar el prea nurliu radea,
Facand semne la un alt
Judecator necurat.
Autor: Povesti
Poezia MOMITA SI OGLINDA de Povesti
|
